Simona Adam

Am realizat că pentru mine statul pe telefon nu a fost doar muncă, ci și un mod de a mă amorți emoțional și o provocare pentru sănătatea mea mintală. Acest articol vine după câteva luni în care am stat cu această tristețe și în care m-am educat să folosesc social media în moduri mai sănătoase pentru mine. Principala schimbare: nu mai stau pe telefon cu cel puțin 30 de minute înainte de somn, iar dimineața, la trezire, las telefonul deoparte și ies pe terasă, la lumina naturală a soarelui. Foto: Andrii Lomako/ Panthermedia/ Profimedia

Modul în care fac partidele campanie influențează percepția noastră prin subiectele pe care ni le scot în față (agenda-setting). Foto: Daniel Mihailescu/ AFP/ Profimedia

Am lucrat mai întâi într-o organizație tip mașinărie: toată activitatea mea era monitorizată, trebuia să mă loghez la secundă, aveam timp prestabilit pentru pauza de masă, pentru mersul la toaletă, iar când șeful cel mare trecea prin birou era cu cântec. (Foto: Profimedia Images)

Într-o intervenție, prietenii m-au dus în vacanță cu cortul undeva la munte, unde nu aveam semnal. Am intrat, literalmente, în sevraj.

Lucrul în coaching este unul mai pragmatic, mai ancorat în prezent și orientat către acțiune și nu caută să acceseze straturile mai profunde ale sinelui. (Foto: Profimedia Images)

Tatăl meu m-a sfătuit generos să nu-mi pun statul în cap și până și prietenii avocați sau juriști mi-au spus că un proces este de anduranță. Dar eu am pornit la drum crezând că va fi simplu și se va termina cu scuze din partea instituțiilor. A durat peste doi ani și 12 termene care m-au dus la Judecătorie, Tribunal și la Curtea de Apel și m-am simțit puțin ca în The Good Fight. (Foto: Inquam Photos)