Foto: Daniel Mihailescu/ AFP/ Profimedia
Dubla mea formare, ca politolog și psiholog, mă invită să reflectez la cum politica ne afectează viața psihică, starea de bine generală și calitatea vieții. Cum anume relația cu cei care ne guvernează la nivel local și național interacționează cu universul nostru interior? Cum retrăim aspecte din relațiile cu alte figuri de autoritate din trecut? Începând să scriu acest articol, mi-a venit clar în minte imaginea mea la evenimentele din familie, stând la masa copiilor, și dorindu-mi să cresc cât mai repede ca să pot să stau la masa adulților, în cealaltă cameră. Am crescut, însă am aflat greul adevăr că a sta la masa adulților nu are legătură directă cu vârsta și nu e totuna cu a avea un cuvânt de spus.
Influențează politica în mod direct calitatea vieții noastre și starea de bine?
Înainte de toate, țin să spun că acesta nu este un articol care se uită la toate aspectele prin care politica influențează universul nostru interior. Mă uit mai degrabă la relația cu puterea, din ambele sensuri ale relației care se naște dintre noi, ca cetățeni și ceea ce ține de domeniul politic, adică guvernarea statului la nivel local și național.
Dincolo de lucrurile concrete, care țin de fișa postului celor care ne guvernează (cum ar fi calitatea serviciilor și infrastructurii publice -educație, sănătate, drumuri etc.), sunt aspecte nepalpabile care influențează starea de bine. Într-un fel percepem o lume în care există predictibilitate, meritocrație, respect din partea autorităților. Altfel, însă, navigăm o lume pe care o percepem nesigură, injustă, cu reguli care se aplică doar unora. O astfel de lume ne invită la hipervigilență sau, din contră, ne poate duce în neputință învățată, cu multă frustrare îndreptată în primul rând către noi înșine. “Nu votez căci oricum nu se întâmplă nimic” este un exemplu bun al neputinței învățate, când credem, eronat, că nu putem influența lucrurile negative care ni se întâmplă nouă sau altora.
Modul în care ne percepem calitatea vieții este influențat și de comunitate, de “cum se fac lucrurile” în cartierul, localitatea și țara în care alegem să trăim. Spre exemplu, în Inventarul Calității Vieții, un chestionar psihometric validat științific, majoritatea întrebărilor adresează direct sau indirect aspecte ce țin de comunitate sau de lucruri ce depind mult de cei care au putere decizională la nivel politic – sănătatea, banii, munca, educația. Subliniez aici cuvântul „percepem”. Modul în care fac partidele campanie influențează percepția noastră prin subiectele pe care ni le scot în față (agenda-setting).
Relația cu puterea. Masa copiilor, masa adulților
Mulți dintre noi am crescut cu părinți și profesori autoritari, care nu au știut să răspundă suficient nevoilor pe care noi le-am avut în copilărie. Și ei au învățat un mod de a gândi, de a simți și de a se comporta de la proprii părinți și de la un regim opresiv, în care lucrurile se executau, nu se comentau. Distanța mare față de putere se vede încă în cultura noastră. În modelul dimensiunilor culturale ale lui Hofstede, România are un scor de 90 din 100 la dimensiunea Distanța față de putere (Power distance). Culturile cu o distanță de putere mare acceptă ierarhiile stricte, structurile centralizate de decizie, iar cetățenii sunt mai puțin încurajați să își exprime opiniile și să participe la procesul de luare a deciziilor.
Atunci când autoritatea publică locală sau națională nu ne ia în considerare părerile, nevoile, deciziile apare o invitație către noi să ne întoarcem în eul de copil, la acea masă a copiilor, în care eram ținuți departe de grijile și discuțiile adulților.
Și totuși, adult sau copil, este important (și normal) să știm ce se întâmplă, de ce și cum sunt luate decizii care ne privesc direct și să le putem influența. Iar simpla prezență, ca o favoare, nu este suficientă. Copilul care este tolerat la masa adulților atâta timp cât nu deranjează va învăța că nevoile sale nu sunt importante și va continua să își desconsidere nevoile și în viața de adult.
Ce relevanță are votul?
Într-o relație de parteneriat discuția se poartă de la adult la adult și nu de la părinte la copil. Relația aceasta este co-creată și funcționează când ambele părți depun un efort conștient. Parte din acel efort conștient, care stă în controlul nostru, este votul.
Votul este o invitație la masa adulților și o diminuare a distanței față de putere. El ne lasă să alegem oamenii care în viitor ne mai pot invita sau nu la această masă. Poate chiar vor realiza că o singură masă, a adulților este suficientă. Pe cine alegem să ne reprezinte va contribui la cum ne percepem calitatea vieții în viitor și dacă vom vedea lumea în care trăim mai sigură, mai bună și mai primitoare pentru noi.
Articol publicat pe blogul autoarei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La ultimele alegeri am votat cu cei care se lăudau că vor face reforme pe care PSD le amână de zeci de ani. Țeapă! Vajnicii luptători (PNL) împotriva “ciumei roșii”, au trimis la plimbare aliații (USR) cu care ar fi trebuit să înceapă reformarea statului. Astfel, pentru a nu le zbura scaunele de sub fund, zișii liberali au devenit simplii figuranți în umbra PSD.
Duminică avem iar de ștampilat niște buletine de vot. Suntem deja vaccinați, așa că ulterior nu o să ne mai mire nimic, când albul votat va deveni negru.
Cu toate astea, încă mai cred că participarea la vot este o obligație morală, civică, o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm chiar și după astfel de experiențe neverosimile.