Sofia Manuela Nicolae

Eu sunt un decrețel – născută în perioada interzicerii avorturilor de către Ceaușescu. Nu știu dacă știți, dragele mele tinere cititoare, că pe vremea aceea femeile erau supuse lunar controlului ginecologic obligatoriu. Orice femeie sau fată suspectă c-ar fi fost însărcinată era luată în evidență și urmărită îndeaproape de organele de partid. Întreruperea ilegală a sarcinii le-a costat viața pe multe femei atunci. Altele au născut copii cu malformații, ajunși în „orfelinatele groazei”; altele „n-au primit aprobare pentru cezariană” și s-au chinuit ore în șir să nască normal; iar altele au născut copii pe care în anii '80 au fost nevoite să-i înfometeze și să-i țină în frig. Foto Getty Images

În copilărie o însoțeam pe bunica la cumpărături în Piața Matache. Aveam de fiecare dată coșulețul meu, în care așezam câte o roșie, un ardei, un castravete, doar așa, ca să mă mândresc cât îi sunt eu de ajutor bunicii. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Nu știu cum e pe la alții, dar la noi această stare de urgență pare să se fi transformat într-un joc de-a hoții și vardiștii.

Sentimentul iminenței dezastrului tot revine şi te invadează atunci când ar trebui să te relaxezi, când e dreptul tău să te simţi bine, în braţele iubitului, în preajma somnului, când ieşi cu copilul în parc. Uneori e însoţită de întrebări alunecoase, ce sapă tranşee în interiorul tău: „Oare am procedat corect? O fi ieşit bine ce-am făcut? Dacă am vorbit prea mult sau prea tare? Dacă am părut prea mult... sau prea puţin...?” (Foto: Guliver Getty Images)

Se stătea în maşini, da. Eu, norocoasa, am găsit un loc de parcare. După ce mi-am luat copilul de la cursul de engleză, în 5 minute eram înapoi la maşină. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)