Vasile Bănescu

Cultivarea festivistă în spațiul ecleziastic a memoriei și textelor unor intelectuali căzuți cândva în ispita demonismului ideologic, legionar sau comunist, face un enorm rău Bisericii. Foto: Profimedia

Primul focar e cel apărut relativ recent în zona politicianismului ultranaționalist, deci anticreștin, antieuropean, deci antinațional, prorus, xenofob, antielitarist. „Suveranismul” emergent într-o țară constituțional suverană „îngenuncheată, umilită și furată” de dușmani imaginari, străini de neam și glie strămoșească, e nucleul acestui focar.

Răscrucea electorală de care se apropie Republica Moldova este vitală prin urmările ei, e una care solicită imperios alegerea între viață (liberă, democratică, civilizată, prosperă în consonanță cu creștinismul real, nu falsificat) și moarte (a libertății, a imperfectei democrații care rămâne „cea mai bună formă de guvernământ prin comparație cu toate formele încercate de-a lungul timpului”, a civilizației și civilității, a bunăstării și binelui public, a creștinismului și Ortodoxiei reale, nu pervers fosite de un regim totalitar-criminal).

Există, nu doar în subterana umbrelor și păpușarilor, sumbre personaje din populara serie matrioșka care se zbat militant pe Facebook, înecate în propria fiere și sufocate de revolta provocată prin deconspirarea propriei identități și a realului chip.