Vasile Bănescu

A nu numi public răul care te împresoară, a-l numi altfel, minimalizând-l și perpetuîndu-l, a face compromisuri cu el, imaginându-ți naiv că așa pacifici spațiul public și sfera politică saturate de ură și impostură, e de departe cea mai proastă strategie. Una suicidară.

Semnalele de alarmă trase zilnic în online de oameni lucizi și informați, oameni cu prestigiu cultural și profesional, în legătură cu pericolele interne și estic externe care amenință grav cu devierea României spre zona politică întunecată în care pândește un totalitarism de inspirație MAGA și în care se poate ușor ghici rânjetul moscovit, NU reprezintă deloc o condiție suficientă pentru evitarea acestui posibil și, în absența reacției ferme, din ce în ce mai probabil dezastru. foto: Profimedia

Acești denaturați finalmente demascați și-au găsit emuli și feroci admiratori inclusiv între furibunzii populiști antieuropeni din România, inși seduși de vorbăria înveninată a fanaticului ideolog rus Aleksandr Dughin, de aberantul neo-eurasianism/ antieuropenism și de „înțelepciunea rusească capabilă să debiteze doar tirade îmbâcsite de minciuni împotriva Occidentului, a culturii, civilizației și valorilor democratice ale acestuia. (Cinci capete grotești - artist, după Leonardo da Vinci/ foto: Profimedia)

Nu poți admira dictatorii decât din postura dictatorului însuși, instalat sau încă nu la putere. O minte teafără psihic și moral nu poate îmbrățișa odiosul și barbaria. (Această captură de ecran extrasă dintr-un material video filmat de @dangjessie arată pe Alex Pretti - stânga - și un agent federal de imigrație înainte ca Pretti să fie împușcat mortal în Minneapolis, pe 24 ianuarie 2026. Cu mai puțin de trei săptămâni în urmă un alt ofițer de imigrare a tras asupra lui Renee Good, de 37 de ani, ucigând-o în mașina ei./ foto: Profimedia)

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Cum ar comenta oare Eminescu această confiscare politicianistă a zilei sale, ce ar avea oare de spus despre includerea lui în agenda populismului pe care îl detesta și care îl asociază azi, în 2026, cu legionarismul și antisemitismul criminale, sancționate de bunul-simț, de „minima moralia”, nu doar de lege?

O femeie total nevinovată în fața legii a fost ucisă rapid de o brută îmbrăcată în polițist și infuzată cu ură împotriva oricui mișcă în frontul privirii sale, o brută pentru care omorârea unui om e doar împlinirea seacă a unei datorii dictate de un regulament în care persoana umană e doar „suspectul”. Nu un om!

În miezul zilei, în plină stradă, în patria democrației moderne căreia Alexis de Tocqueville i-a dedicat una dintre cele mai profunde analize (Democrația în America), a fost ucisă o poetă. foto Profimedia

Furios și moralist, grabnic vărsătoriu de invectivă la adresa oricui contrazice imaginea „creștinismului” împăiat (cel viu contrazice flagrant suveranismul). foto: Profimedia

Caricaturizarea și denigrarea unui demers etic fundamental pentru însănătoșirea sferei sociale, dezvăluie cu maximă precizie chipul hâd al denigratorilor și orientarea lor reală, dublată de fidelitatea față de zona fetidă moral pe care o reprezintă chiar în timp ce mimează că le pasă de popor și binele lui.