Vasile Bănescu

Controlul asupra tentativei de lovitură de stat, înșelăciunii, instigării la luptă împotriva autorității și la manipularea cruntă a realității trebuie să fie pentru oricine unul de natură penală, NU vag și indefinit judiciară. foto: Profimedia

A te folosi de Chipul Lui ca și cum El ar gira și binecuvânta adunarea obscenă a celor ce-i iau numele și cuvintele în deșert, precum și opusul a ceea ce ne-a spus în Evanghelii, este însăși blasfemia.

Periplul estival de natură politico-electorală, în spațiile monastice „vizitate" cu un zgomotos alai de o persoană acuzată și judecată pentru tentativă de lovitură de stat și propagandă legionară, continuă.

A fost nevoie de un guru cu gura viclean „aurită”, ivit pe un cal alb ca o „industrie” a viitorului ecologist, pentru a suna „trezirea în conștiință”. (Foto: Pană Tudor/ Inquam Photos)

A-ți imagina că poți trăi „mândru că ești român și pe veci aici stăpân” cu mintea leneșă, răvășită și îmbâcsită de minciuni care te prostesc în față tocmai în „Grădina Maicii Domnului”, invadată de bandiții „demnității” și „suveranității” naționale, e o mare eroare. foto Profimedia

Confortul captivității în convenabila minciună. De la Dostoievski la România de azi: de ce adevărul continuă să fie indezirabil

Încrâncenarea fanatică, decerebrată, a (prea) multor români care au ajuns să susțină isteric trădarea și deturnarea României europene, inclusiv pe pagina ambasadei Rusiei putiniste, cea care le asediază propria țară cu propagandă, dezinformare și drone oricând aducătoare de moarte...

Să scrii, însă, chiar și după patru ani de teroare rusească, obsesiv-compulsiv aceleași și aceleași sofisme otrăvite împotriva „intelectualilor publici” și a „Centralei de Propagandă” europene, negăsind încă suficiente probe pentru denunțarea răului care trimite dronele urii pravoslavnice peste mări și țări, peste propria ta țară,

Biserica lui Hristos merită infinit mai mult… fie și măcar până când se va fi identificat cu „turma cea mică”. Atunci vor fi rămas de mult în urmă aceste zbateri și dezbateri în preajma adevărului. Atunci Adevărul îi va fi cernut deja pe cei rămași fideli Lui. foto: Profimedia

Este vorba despre suferința lumii, preluată sacrificial de Hristos, Dumnezeu-Fiul care, retrăgându-Și temporar, ca Om, atotputernicia, face loc, în Persoana Sa dumnezeiască, imensei suferințe a omenirii, de la Adam până la El Însuși, „al doilea Adam”. O suferință „în-corporată” de El în numele întregii omeniri, culminând în cea mai cumplită moarte imaginabilă, moarte care însă, pe Cruce, „a fost înghițită de viață”. (Frescă cu Răstignirea, aflată într-o biserică franciscană din Bolzano, Tirolul de Sud, Italia / foto: Profimedia)