Peisajul trădării

Să fii, ca român, oricât de ignorant, de partea crimelor moscovite în masă,

să scuzi criminalii, să acuzi victimele,

să-i înjuri și să-i calomniezi pe cei care-ți arată onest diferențele,

să pretinzi, ca „politician” naționalist, că ții la țara ta chiar în timp ce te opui îndrăcit politicilor ei de apărare,

să spumegi, ca „jurnalist”, împotriva conducerii țării care condamnă violarea armată a spațiului său și periclitarea vieții cetățenilor ei, expulzând diplomați ai „imperiului urii”,

să nu pronunți, în ciuda a tot și a toate, cuvântul care numește răul actual în toată hidoșenia lui infernală:

Rusia.

Să scrii, însă, chiar și după patru ani de teroare rusească, obsesiv-compulsiv aceleași și aceleași sofisme otrăvite împotriva „intelectualilor publici” și a „Centralei de Propagandă” europene, negăsind încă suficiente probe pentru denunțarea răului care trimite dronele urii pravoslavnice peste mări și țări, peste propria ta țară,

iată cum poate arăta dezolantul peisaj lăuntric al unora.

Peisajul trădării. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp