Victoria Bulai

Anul trecut, pe scena TEDx, am ales să transmit un mesaj subtil despre un subiect sensibil: importanța muncii asumate. Astăzi, privind la realitatea pieței muncii și la tensiunile crescânde dintre angajatori și angajați, consider că e momentul să vorbim deschis, fără menajamente. Știu că voi primi mult „hate” din partea unor angajați, dar mesajul acesta nu este despre a căuta aplauze, ci despre a spune adevărul.

A trebui să trăiesc pe pielea mea această experiență de a lucra de acasă pentru a scrie acest articol. Fiind obișnuită cu rutina zilnică de a merge la serviciu și activitățile premergătoare ei, m-am trezit dintr-o dată că lucrurile (la propriu și la figurat) arată altfel atunci când a trebuit să-mi desfășor activitatea de acasă. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Am decis să scriu acest articol pentru a veni în sprijinul oamenilor de resurse umane care trebuie să înțeleagă că „există viață după COVID-19”. (Foto: Alberto Groșescu/ Profimedia)

Deși există mai multe teorii vizând motivarea resurselor umane, părerea mea este că toate converg către câteva idei principale, guvernate de nevoile angajatului, dar şi ale angajatorului, precum şi de bunul simţ al ambelor părţi. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Dacă tu consideri că a venit momentul să-ți negociezi salariul, fă un mini-studiu de piață. Se spune că salariul este confidențial, dar este cel mai discutat element între angajați, cunoștințe, prieteni, rude. Foto Guliver/Getty Images

Am cunoscut câțiva manageri care, din frica de a nu pierde o anumită categorie de angajați, îi impovărau pe oamenii cu experiență (și cu vechime, și cu abilități de a performa) din firmă cu probleme mărunte, în detrimentul atribuirii unor sarcini motivante și cu impact major asupra performanțelor companiei. (Foto: Guliver/ Getty Images)