Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Vreau o mărire de salariu” nu e suficient și contraproductiv. Câteva ponturi pentru cei care vor să negocieze cu succes cu angajatorul o mărire de leafă

job interviu - Foto Guliver/Getty Images

Foto Guliver/Getty Images

Zilele trecute discutam la telefon cu o cunoștință de-ale mele care lucrează în București, la o multinațională. La un moment dat a venit vorba despre evaluarea anuală a performanțelor și era foarte încântat de faptul că a venit momentul să discute despre o avansare și despre o mărire de salariu. Este un subiect despre care îmi place să discut, dar cel mai mult îmi place să ascult diveresele moduri de abordare a „cererii” unei majorări de salariu și/sau a unei avansări.

I-am propus tipului să facem un joc rol și să-și imagineze că eu sunt managerul lui. A acceptat bucuros, doar că la celălat capăt al firului s-a lăsat o liniște totală. L-am încurajat, spunându-i că este într-un mediu sigur și că poate exersa, astfel încât la întâlnirea propriu-zisă lucrurile să meargă ca unse. Răspunsul a fost simplu: „Îi voi spune doar că vreau o majorare de salariu și o avansare”.

Pentru că am participat de nenumărate ori la discuții cu privire la negocierea salariului dintre angajați și angajatori, dar și la discuții mai puțin formale dintre angajați cu privire la același aspect, am constatat că este un subiect care ne scoate mai mult sau mai puțin din zona de confort și mulți dintre noi, fie că suntem de-o parte a baricadei sau de cealaltă, nu prea știm cum să procedăm, mai ales când suntem luați pe nepusă masă.

Că vrem noi să recunoaștem sau nu, salariul este primul și cel mai important element pentru care ne angajăm într-o anumită activitate. Aplicând tips-urile de mai jos, în cel mai rău caz vă veți da seama unde vă poziționați în fața angajatorului și dacă a venit sau nu momentul să faceți o schimbare de carieră.

Nu toate firmele și nu toate funcțiile au KPIs cuantificabili, așa că unii angajați ajung să nu mai întrevadă nicio schimbare clară în favoarea lor și, chiar dacă s-ar întâmpla așa ceva, schimbarea ar fi la latitudinea angajatorului. Așadar, te las pe tine să decizi care dintre tips-urile de mai jos te vor ajuta să-ți negociezi salariul în mod corect și cu rezultate maxime.

1. Stabilește-ți obiective SMART în ceea ce privește viața personală. Ar fi absurd să-ți faci un credit ca să-ți cumperi o mașină de lux, apoi să mergi la angajator și să ceri o mărire de salariu pentru că nu îți ajung bani de rată - și, crede-mă, am întâlnit câteva astfel de cazuri. Nu știu cât de sănătos este din punct de vedere psihologic pentru cineva care recurge la o astfel de abordare, chiar dacă pe termen scurt poate obține înțelegerea angajatorului. Mai degrabă, văd această abordare ca pe o lipsă de caracter din partea unui astfel de angajat sau, chiar mai mult, o manipulare în sensul direct al acestui cuvânt.

2. Evaluează-te corect ca specialist în domeniul tău de activitate. Nu este un lucru rău să crezi despre tine că ești cel mai bun în ceea ce faci, dar nu este tocmai bine doar să crezi asta și realitatea să fie alta. După ce lucrezi mai mulți ani într-o companie, este normal să-ți cunoști si să-ți faci treaba mai bine și mai repede. Dar dacă tu faci azi ceea ce făceai și acum 5, 10 ani, fără a fi investit în perfecționarea ta profesională și personală (din lipsă de timp, resurse, dezinteres al angajatorului sau chiar al tău etc.), oare ești un specialist la fel de bun pe cât te crezi? Pune-ți următoarea întrebare: cu arsenalul meu actual de cunoștințe, abilități, atitudine, comportament, cum m-aș descurca în compania X (să spunem, o companie concurentă cu cea în care lucrezi)?

3. Dacă tu consideri că a venit momentul să-ți negociezi salariul, fă un mini-studiu de piață. Se spune că salariul este confidențial, dar este cel mai discutat element între angajați, cunoștințe, prieteni, rude. De asemenea, există diverse site-uri de unde poți afla informații cu privire la salariile din alte companii. Vei rămâne surprins de câte informații vei afla nu doar despre salariu, dar și despre mediul de lucru, comportamentul managerilor și al celorlalți angajați - până la urmă salariul este răsplata pentru munca ta, dar și pentru timpul alocat acesteia, gradului de satisfacție sau insatisfacție pe care-l primești muncind și de la mediul în care lucrezi.

4. Stabilește-ți un plan pentru perioada următoare pe care să-l prezinți angajatorului, plan care să aducă plus valoare companiei. Acest pas este important să-l ai bine pregătit înainte de discuție (vezi și partea cu planul B), în cazul în care angajatorul nu este dispus să răspundă imediat cererii tale și în cazul în care tu nu ești dispus sau pregătit să-ți schimbi job-ul. Prezintă-i planul tău ca având un rezultat win-win, ca de exemplu: tu vei prelua o parte dintre sarcinile unui coleg care tocmai și-a dat demisia, iar avantajul este că tu cunoști compania, echipa, cultura organizațională, deții competențele necesare preluării acelor atribuții, ești un angajat loial, deschis către evoluția personală și a companiei.

5. Dacă tot ai ajuns față-n față cu angajatorul, mergi puțin mai departe și propune-i să stabiliți împreună un plan de carieră: care va fi evoluția ta profesională în următorii ani, implicit remunerația. Nu te vei ajuta doar pe tine, dar îl vei ajuta și pe angajator: va înțelege că ești o persoană care are control asupra vieții sale, căreia îi pasă de munca sa, de evoluția sa și, implicit, de evoluția companiei. În multe cazuri, angajatorul nu ia pe loc decizia cu privire la majorarea salariului întrucât în multe companii cheltuielile salariale au ponderea cea mai mare în total cheltuieli și este nevoie de o analiză mai aprofundată a solicitărilor de acest tip, dar, cu siguranță, vei sădi un gând în mintea angajatorului, gând care se va concretiza conform planului întocmit de voi doi.

6. De-a lungul carierei, am remarcat că de cele mai multe ori negocierea are loc pe un fond emoțional, iar din punctul meu de vedere aceasta este cea mai mare greșeală pe care o poți face ca angajat. Bănuiesc că intuiești rezultatul. Acesta poate fi bun, doar dacă ți-ai propus să faci o ultimă încercare și „după tine potopul”. Am văzut angajați care nu au avut curajul să negocieze o majorare de salariu (de-a dreptul justificată) pentru că nu au știut cum, pentru că au anticipat doar efectele negative ale negocierii și au adunat frustrări care, într-un moment de sensibilitate emoțională generată de factori personali sau profesionali, au refulat, iar singura cerință făcută în gura mare a fost: „Vreau o majorare de salariu!” Intuiești răspunsul? În primul rând alege-ți momentul extern potrivit, așa cum vei vedea mai jos, dar, nu în ultimul rând, alege-ți momentul potrivit din punct de vedere al stării tale interioare: să fie într-o zi când din punct de vedere al bioritmului tău ești într-o stare emoțională bună, ca să nu spun excelentă. Vei putea privi cu mai multă detasare argumentele angajatorului, dar vei putea să-ți prezinți mult mai clar și punctual argumentele tale, fără a acuza, fără a recurge la manipulare - într-un cuvânt, vei fi proactiv.

7. Pregătește-ți un plan B. Vei merge la negocierea salariului cu argumentele tale bine pregătite în avans, îți vei alege momentul potrivit negocierii, dar tot te vei confrunta cu imprevizibilul. Vei rămâne plăcut surprins dacă șeful îți va spune: „Știi, și eu mă pregăteam să te invit la o astfel de discuție” sau „Ești om de vânzări și te-am lăsat pe tine să inițiezi negocierea ca să te testez puțin”, dar e posibil să ai și surpiza să auzi: „Nu avem buget alocat în umrătorii trei ani” sau „Acesta este salariul bugetat pentru această poziție”. Poți apela la unul dintre tips-urile de mai sus, sau pregătește-ți din timp un plan B, sau soluție de back-up, cum spun unii și cred că știi bine la ce mă refer.

8. Vechimea în muncă nu este un argument în procesul de negociere, de aceea te invit să nu pomenești despre acest lucru, decât dacă este un criteriu de evaluare în cadrul firmei. Cu certitudine aceasta poate fi un indicator al loialității față de angajatorul tău, dar loialitatea fără plus valoare adusă companiei seamănă cu o piesă de mobilier veche, care mai mult te încurcă prin casă, decât aduce utilitate sau contribuie la decor, dar pe care nu te înduri să o arunci, pentru că o ai de mult timp, pentru că te-ai obișnuit cu ea, pentru că...oups, sunt prea directă. „Și atunci de ce mă mai ține șeful?” te întrebi. Te las pe tine să-ți dai răspuns la această întrebare și dacă ajungi la concluzia că a venit timpul să devii „sită noua” în altă casă, go for it!

9. Alege corect momentul negocierii. Ceea ce veți citi în continuare poate să aducă puțin cu manipularea, dar nu este deloc așa. Din contră, a-ți alege momentul potrivit pentru a obține ceea ce ți-ai propus este una dintre strategiile de negociere ale celor care dețin această artă. Există momente când ai șanse mari de reușită și momente când vei eșua aproape garantat. Să începem cu primele: în preajma sărbătorilor - atunci când oamenii sunt mai predispuși spre a face fapte bune; în perioada când se stabilește bugetul pentru anul următor, angajatorul având astfel posibilitatea să ia în calcul și eventuale majorări de salariu, dar și pe fondul unui entuziasm mai crescut datorat previziunilor pentru anul care urmează, acestea fiind de regulă peste rezultatele anului în curs sau care se termină, mai ales în condițiile unei economii în creștere; de ziua ta de naștere sau în preajma acesteia - cine ar refuza să facă o bucurie unui sărbătorit; atunci când ai înregistrat rezultate notabile, așteptate sau neașteptate, îndeosebi când ești pe val.

De cealaltă parte, sunt momentele în care ar fi bine să eviți inițierea unei negocieri: atunci când angajatorul este în negocieri cu banca pentru obținerea unei credit sau pentru reducerea dobânzilor; atunci când există conflicte între asociați; momentul în care șeful tău este pe fugă (dar depinde de starea lui de spirit); atunci când acesta este supărat, indiferent de motivul supărării; înainte de o raportare; în perioada în care firma înregistrează pierderi sau când nu sunt atinse obiectivele și lista poate continua.

10. Rămâi automotivat. Poate aș fi fost tentată să încep articolul cu acest punct, dar sunt convinsă că te-aș fi dezamăgit sau aș fi creat de la început un firewall care te-ar fi împiedicat să vezi limpede ce ți-am povestit mai sus. Ești propriul tău stăpân și poți alege în orice moment ce e bine și ce nu e bine pentru tine. Știu că îți apare în minte prietenul cel mai de nădejde, Frica, care îți amintește că ai rate la casă, la mașină, taxe, școala, gradinița, activitățile extracurriculare ale copiilor, concediul mult-dorit etc., dar fără acest simț al automotivării, chiar și după o primă (sau a doua) negociere eșuată vei deveni sclavul propriului tău job.

Etapele de mai sus nu sunt exhaustive și nu e obligatoriu să respecți ordinea pe care am expus-o eu, așa că te invit să-ți personalizezi abordarea și să treci la acțiune - factorul Aladdin sau principiul „cere și ți se va da”, chiar funcționează (cu pregătirea prealabilă de mai sus)!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • @Stan Colton: Bună seara! Varianta corecta este “o cunoștință de-ale mele”, deoarece atunci când folosim forma “de-a”, înlocuim de fapt prepoziția “dintre”. Mai putem folosi și varianta “o cunoștințâ a mea”. Vă mulțumesc că v-ați fâcut timp pentru comentariu.
    • Like 0
  • - apropo, cum iti suna aia >>>"o cunoștință de-ale mele" - poate-ai vrut sa spui "o cunostinta de-a mea" - vai, vai, vai, ce nota sa-ti dau, in care categorie de slaba pregatire filologica materna sa te incadrez ??
    • Like 1
  • - @ Victoria Bulai - n-am citit textul de fata - cum as putea avea incredere in cineva care intinde la inscrisuri-curs pe pagini intregi, dar greseste din prima faza >> titlul << - iata "bucatica" >>"nu e suficient și contraproductiv"<< !!! - sant curios sa constat daca mai este cineva care-a observat treaba - cat despre continut, la atatea cuvinte explicative, voitorii de sfaturi mai mult se-ncurca, asa ca trebuie sa extraga rezumate comprimate din fiecare punct-alineat ... n-am nimic impotriva nimanui, constat numai ca insilor studiosi din ultimii vreo(cel putin) 30 de ani, nu li s-a spus raspicat ca limba romana este mama, baza si esenta oricarei discipline de studiu, sau invataceii n-au pus pret de loc pe regula asta ... cam atat.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Nu stiu daca salariul este primul și cel mai important element pentru care ne angajăm într-o anumită activitate, sau daca asa trebuie sa fie.
    Poate la inceput de cariera cand inca testezi ce ti-ar place sau in momentul in care doresti sa schimbi cariera, cu toate ca de obicei aici se cam pleaca pe salarii mai mici.
    Se spune ca salariile se negociaza numai de doua ori cu firma: la intrare si la iesire. In rest, nu ar fi nevoie sa se negocieze in companiile in care sistemul de performanta este:
    - masurabil, transparent conectat la sistemul de salarizare/recompensa
    - grilele salariale sunt legate de responsabilitate si de ce plateste piata
    - existenta unui sistem de bonusare aditional pentru persoanele valoroase si cu o vechime in companie, dar care nu pot sau nu vor sa isi asume aditional responsabilitati profesionale sau manageriale.
    Din pacate acest sistem sa gaseste numai in companii multinationale, surprinzator nici aici peste tot, si mai putin in companii mari romanesti, iar in cele mici nici vorba de asa ceva.
    Prin urmare, chiar daca nu ar trebui sa existe un astfel de "indrumar" de negociere salariala, este nevoie de asa ceva, iar sfaturile de sus sunt bune.
    Succes!
    P.S. Oricum in general noua strategia este mult mai simple, dar si destul de eficienta:
    - daca nu imi maresti salariul eu plec cu o sansa de reusita cam de 50%
    - varianta mai lucrativa: se vine si cu o oferta salariala de la un potential angajator cu o sansa de reusita de 75%
    - iar daca se pleaca la un competitor sansa de reusita de crestere salariu aproape de 100%.
    • Like 0


Îți recomandăm

CTP--

Fără exagerare, documentarul-anchetă Recorder „Justiția capturată” este unul dintre cele mai importante acte jurnalistice din ultimii 35 de ani. Structurat logic, pe o acumulare de mărturii, date, cazuri, fără ură și părtinire, mobilizând magistrați care și-au luat inima-n dinți și au început să vorbească, filmul îți cade în cap la final ca o lespede.

Citește mai mult

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu. Imagine din arhiva personală a dr. Vlad Predescu

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  Cătălin Copăescu

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

Citește mai mult