Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Obișnuită cu KPI-uri, obiective și termene limită, am văzut în Bali un alt mod de a munci, care m-a pus serios pe gânduri

Munca in Bali / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

M-am întors recent dintr-o călătorie în Bali, Indonezia. Pentru mine, fiecare călătorie nu este doar o vacanță, ci un prilej real de a cunoaște cultura, oamenii și obiceiurile locurilor pe care le vizitez. De fiecare dată, scopul pe care mi-l propun este același: să mă întorc măcar un pic mai evoluată ca om.

Pentru că sunt pasionată de cultura muncii, acest subiect nu a lipsit nici de această dată din conversațiile mele cu localnicii. Am pus întrebări, am observat, am ascultat și am încercat să fiu martor la atitudinea și comportamentul lor față de muncă. Nu doar la ceea ce este vizibil sau afișat, ci mai ales la ceea ce este autentic. Iar aici, credeți-mă, experiența mea din business și HR mă ajută să fac foarte clar distincția între cele două.

Ceea ce am sesizat, și simt nevoia să împărtășesc, este profund diferit de paradigma muncii cu care suntem obișnuiți în cultura occidentală.

Karma ca fundament al muncii

Balinezii cred în Karma pe toate planurile vieții, inclusiv în cel al muncii. Pentru ei, fiecare acțiune, fiecare gând și fiecare intenție generează o consecință corespunzătoare. Munca nu este doar o sursă de venit sau o obligație socială, ci o extensie firească a felului în care aleg să trăiască.

Această credință schimbă radical raportarea lor la responsabilitate, efort și rezultate. Nu am simțit graba aceea permanentă de „a face repede”, nici tensiunea specifică performanței forțate. În schimb, am observat o așezare interioară: oamenii muncesc cu convingerea că lucrurile făcute corect, cu respect și cu intenție bună, vor aduce, inevitabil, consecințe bune.

Din perspectiva mea de om de business, obișnuit cu obiective, KPI-uri, termene limită și presiune, această abordare m-a pus serios pe gânduri.

În cultura balineză, munca făcută superficial nu este doar o problemă profesională, ci una morală. Nu pentru că cineva îi sancționează, ci pentru că știu că își creează singuri un dezechilibru. Karma nu este negociabilă. Nu o poți păcăli și nu o poți amâna.

Demnitatea muncii, indiferent de rol

Un alt aspect care m-a impresionat profund este respectul pentru rol, indiferent cât de „mic” ar părea acesta din exterior. Nu am simțit frustrare legată de statut și nici dispreț față de munca simplă. Fiecare își face partea cu demnitate, pentru că valoarea nu vine din titlu, ci din felul în care îți faci treaba.

În HR vorbim mult despre engagement, motivație și sens. În Bali, sensul nu este un concept livrat într-un workshop sau training. Este integrat în viața de zi cu zi. Oamenii nu se întreabă obsesiv „de ce fac asta?”, pentru că răspunsul este deja acolo: fac asta pentru că este partea mea din întreg, iar felul în care o fac contează.

Relația sănătoasă cu timpul și performanța

Am mai observat ceva esențial: relația balinezilor cu timpul. Nu par dominați de el, ci mai degrabă într-o relație de cooperare. Nu confundă urgența cu importanța și nu sacrifică echilibrul interior pentru rezultate pe termen scurt.

Din perspectiva unui leader sau antreprenor, aceasta este probabil una dintre cele mai dificile lecții: să livrezi rezultate fără să te pierzi (să-ți pierzi oamenii pe drum).

O lecție relevantă pentru organizații

Privind totul prin lentila mea de om de business și HR, nu pot să nu fac comparația cu multe organizații occidentale, unde vorbim despre valori scrise frumos pe pereți, dar trăite rar în realitate. În Bali, valorile nu sunt declarative, ci profund internalizate. Karma funcționează ca un sistem natural de autoreglare, mult mai puternic decât orice regulament intern.

Poate cea mai importantă lecție pe care am luat-o cu mine este aceasta: o cultură a muncii sănătoasă nu începe cu politici, proceduri sau tool-uri. Începe cu credințele profunde ale oamenilor despre viață, responsabilitate și consecințe.

M-am întors din Bali nu cu dorința de a idealiza o altă cultură, ci cu o întrebare foarte clară pentru mine și pentru business-urile cu care lucrez: Ce cred oamenii noștri, cu adevărat, despre munca lor?

Pentru că, exact ca în Karma, aceste credințe vor genera, inevitabil, rezultatele pe care le vedem.

P.S. Pentru că încă suntem la început de an, vă invit pe toți să facem un test anul acesta și să aplicăm în munca noastră principiul: “fiecare acțiune, gând și intenție generează o consecință corespunzătoare”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CTP--

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult