Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Obișnuită cu KPI-uri, obiective și termene limită, am văzut în Bali un alt mod de a munci, care m-a pus serios pe gânduri

Munca in Bali / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

M-am întors recent dintr-o călătorie în Bali, Indonezia. Pentru mine, fiecare călătorie nu este doar o vacanță, ci un prilej real de a cunoaște cultura, oamenii și obiceiurile locurilor pe care le vizitez. De fiecare dată, scopul pe care mi-l propun este același: să mă întorc măcar un pic mai evoluată ca om.

Pentru că sunt pasionată de cultura muncii, acest subiect nu a lipsit nici de această dată din conversațiile mele cu localnicii. Am pus întrebări, am observat, am ascultat și am încercat să fiu martor la atitudinea și comportamentul lor față de muncă. Nu doar la ceea ce este vizibil sau afișat, ci mai ales la ceea ce este autentic. Iar aici, credeți-mă, experiența mea din business și HR mă ajută să fac foarte clar distincția între cele două.

Ceea ce am sesizat, și simt nevoia să împărtășesc, este profund diferit de paradigma muncii cu care suntem obișnuiți în cultura occidentală.

Karma ca fundament al muncii

Balinezii cred în Karma pe toate planurile vieții, inclusiv în cel al muncii. Pentru ei, fiecare acțiune, fiecare gând și fiecare intenție generează o consecință corespunzătoare. Munca nu este doar o sursă de venit sau o obligație socială, ci o extensie firească a felului în care aleg să trăiască.

Această credință schimbă radical raportarea lor la responsabilitate, efort și rezultate. Nu am simțit graba aceea permanentă de „a face repede”, nici tensiunea specifică performanței forțate. În schimb, am observat o așezare interioară: oamenii muncesc cu convingerea că lucrurile făcute corect, cu respect și cu intenție bună, vor aduce, inevitabil, consecințe bune.

Din perspectiva mea de om de business, obișnuit cu obiective, KPI-uri, termene limită și presiune, această abordare m-a pus serios pe gânduri.

În cultura balineză, munca făcută superficial nu este doar o problemă profesională, ci una morală. Nu pentru că cineva îi sancționează, ci pentru că știu că își creează singuri un dezechilibru. Karma nu este negociabilă. Nu o poți păcăli și nu o poți amâna.

Demnitatea muncii, indiferent de rol

Un alt aspect care m-a impresionat profund este respectul pentru rol, indiferent cât de „mic” ar părea acesta din exterior. Nu am simțit frustrare legată de statut și nici dispreț față de munca simplă. Fiecare își face partea cu demnitate, pentru că valoarea nu vine din titlu, ci din felul în care îți faci treaba.

În HR vorbim mult despre engagement, motivație și sens. În Bali, sensul nu este un concept livrat într-un workshop sau training. Este integrat în viața de zi cu zi. Oamenii nu se întreabă obsesiv „de ce fac asta?”, pentru că răspunsul este deja acolo: fac asta pentru că este partea mea din întreg, iar felul în care o fac contează.

Relația sănătoasă cu timpul și performanța

Am mai observat ceva esențial: relația balinezilor cu timpul. Nu par dominați de el, ci mai degrabă într-o relație de cooperare. Nu confundă urgența cu importanța și nu sacrifică echilibrul interior pentru rezultate pe termen scurt.

Din perspectiva unui leader sau antreprenor, aceasta este probabil una dintre cele mai dificile lecții: să livrezi rezultate fără să te pierzi (să-ți pierzi oamenii pe drum).

O lecție relevantă pentru organizații

Privind totul prin lentila mea de om de business și HR, nu pot să nu fac comparația cu multe organizații occidentale, unde vorbim despre valori scrise frumos pe pereți, dar trăite rar în realitate. În Bali, valorile nu sunt declarative, ci profund internalizate. Karma funcționează ca un sistem natural de autoreglare, mult mai puternic decât orice regulament intern.

Poate cea mai importantă lecție pe care am luat-o cu mine este aceasta: o cultură a muncii sănătoasă nu începe cu politici, proceduri sau tool-uri. Începe cu credințele profunde ale oamenilor despre viață, responsabilitate și consecințe.

M-am întors din Bali nu cu dorința de a idealiza o altă cultură, ci cu o întrebare foarte clară pentru mine și pentru business-urile cu care lucrez: Ce cred oamenii noștri, cu adevărat, despre munca lor?

Pentru că, exact ca în Karma, aceste credințe vor genera, inevitabil, rezultatele pe care le vedem.

P.S. Pentru că încă suntem la început de an, vă invit pe toți să facem un test anul acesta și să aplicăm în munca noastră principiul: “fiecare acțiune, gând și intenție generează o consecință corespunzătoare”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

Radio Europa Libera Romania / sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult