Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Azi te apreciază, mâine te abuzează. Efectele leadershipului instabil

sef toxic

foto: Bongkarn Thanyakij / Alamy / Profimedia

Te-ai gândit vreodată ce se întâmplă când un lider încearcă să „repare” abuzurile anterioare printr-o schimbare bruscă de comportament? Un studiu recent scoate la iveală efectele negative ale leadershipului instabil, în care managerii alternează comportamentul etic cu cel abuziv. Angajații expuși acestui tip de leadership suferă din punct de vedere emoțional, sunt mai epuizați și mai puțin productivi decât cei care au parte de un comportament abuziv constant.

Schimbările bruște de comportament creează o confuzie continuă, iar angajații stau cu frica cuibărită în sân de fiecare dată când urmează să interacționeze cu șeful lor. Mai mult, aceștia nu trebuie să fie victime directe ale abuzurilor pentru a suferi efectele acestui stil de leadership. Chiar și cei care au fost martori la comportamentele abuzive ale șefilor față de colegii lor sunt afectați psihologic.

De exemplu, Steve Jobs reprezintă imaginea unui lider inconsistent. Era cunoscut pentru standardele sale înalte și pentru izbucnirile agresive când acestea nu erau atinse, certându-și angajații. Totuși, era un lider care credea în potențialul angajaților, încurajându-i să-și depășească limitele. Această dualitate creează un mediu imprevizibil, plin de stres și epuizare emoțională.

Ce-i de făcut? Organizațiile pot schimba acest tipar distructiv, iar rezultatele sunt pe măsură: angajații sunt mai liniștiți și mai productivi. Iată trei idei care pot fi implementate:

- Programe de formare pentru lideri prin care să învețe cum să facă față stresului și cum să rezolve conflictele: În prezent, mediile de lucru complexe sunt o realitate, însă comportamentul abuziv al liderilor nu trebuie să fie o consecință inevitabilă. Liderii care au inteligență emoțională și stăpânesc tehnicile de gestionare a conflictelor pot face față dificultăților profesionale într-un mod constructiv.

- Comportamentul abuziv are nevoie să fie adresat direct: Ignorarea acestuia sau simplele recomandări de a „fi mai amabil data viitoare” nu sunt de ajuns. Intervențiile structurate, precum consilierea, sunt esențiale pentru o schimbare reală. Angajații trebuie să aibă încredere că organizația își respectă valorile etalate pe pereții sediului și principiile enunțate pe website.

- Este necesară o cultură a încrederii și a responsabilității: Feedbackul le oferă liderilor o perspectivă clară asupra comportamentului lor. În plus, crearea unui climat de siguranță psihologică, în care angajații pot semnala problemele fără teama de repercusiuni, este crucială pentru construirea și menținerea încrederii. De asemenea, este vital ca angajatorul să ofere un răspuns clar și consecvent la sesizările privind comportamentul abuziv.

Liderii buni înțeleg puterea încrederii și importanța exemplului personal. Angajații își doresc lideri pe care se pot baza, nu persoane imprevizibile care azi te apreciază și mâine tună și fulgeră. 

Vă invităm să descoperiți podcastul Hacking Work și să vă abonați la newsletterul Hacking Work, pentru a primi în fiecare joi dimineață cele mai proaspete știri și analize din piața globală a muncii. Pentru doza de optimism, oameni remarcabili și energie bună vă așteptăm pe PozitiVești. Să vă fie de folos! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult