Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

”Becul s-a stins pentru Artan” — Muzica românească pierde vocea unică a lui Adrian Pleșca

Artan

Foto: Viva

Astăzi muzica românească este în doliu. Adrian Pleșca, cunoscut de toți drept ”Artan”, artistul care a marcat generații cu timbrul său inconfundabil și cu energia ce i-a definit prestațiile pe scenă, a murit marți, la vârsta de 64 de ani, potrivit Radio România București FM. Cu dispariția lui, o parte din istoria muzicii alternative românești dispare, lăsând în urmă ecoul unei cariere frumoase și trăite cu intensitate.

Alin Dincă, solistul formației Trooper, a fost printre primii care au reacționat. Mesajul său simplu, dar zguduitor, publicat pe Facebook, a emoționat comunitatea artistică: „Drum lin… Pleșca Adrian. Becul s-a stins.” 

O fotografie cu Artan a însoțit cuvintele, transformând postarea într-un omagiu tăcut. 

Ultima parte a vieții lui Artan nu a fost lipsită de controverse. În octombrie, artistul a fost acuzat de hărțuire de o tânără de 18 ani, într-un club din București. A reacționat public imediat, spunând că regretă cele întâmplate și cerându-și iertare celor afectați. A fost un moment în care vulnerabilitatea și fragilitatea omului din spatele scenei au ieșit la lumină. 

Adrian Pleșca a pășit pentru prima dată în luminile reflectoarelor în 1982, când a fondat trupa Timpuri Noi alături de prietenul său din copilărie, Răzvan Moldovan. A devenit rapid un simbol — un artist atipic, liber, imposibil de imitat. Mai târziu, prin Partizan, a continuat să inoveze și să surprindă, păstrându-și spiritul rebel și poetic.

Astăzi, fanii și colegii de breaslă îi spun adio. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am avut privilegiul să ascult Timpuri Noi în concerte, în anii '80. Atitudine și muzică de impact unice pentru perioada respectivă!
    Artan a scris o pagină de istorie a rockului alternativ românesc, care va rămâne (Only Time Will Tell – vorba celor din Asia).
    R.I.P.!
    https://www.youtube.com/watch?v=G3DyZp2mkS8&list=RDG3DyZp2mkS8&start_radio=1
    • Like 2
  • RazvanP check icon
    Acum vreo lună și ceva toată "intelighentsia" făcea coadă să arunce cu noroi în Artanu...
    O fi vreo legătură între presiunea pusă pe el după povestea aia și AVC-ul suferit...?
    • Like 1
  • Corina check icon
    Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Ai zice că l-a luat nepregătit, dar poate nu...Și-a cerut iertare imediat, sincer, cu o naturalețe nobilă. Totuși, uite o moarte pe care greu o poți considera sortită. Era dintre cei ușor de ucis. De-ar fi știut toți care i-au sărit în cap și au pornit tăvălugul. (Nu mă refer la acuzația inițială, ci la cei care au exacerbat toată povestea, negăsind altceva mai bun de făcut.) Chiar a fost un artist deosebit, original și tonic.
    • Like 3


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult