Byron la 10 ani și 10 întrebări

Orice ureche contaminată de aerul alternativelor muzicale avea să fie rapid atinsă și marcată de acest rock oriented band care propune încă de la geneză o direcție lirică rar desfășurată prin țărișoara lui 2006-2007: art-rock. Și să nu fi ieșit din casă în ultimii 10 ani și timpanul tot ți-ar fi fost mișcat de vreun sunet/cântec emis de byron. Îmi vine în minte prima lor difuzare pe un radio, când întrebarea tuturor era: byron - ăștia sunt români? Primul album (Forbidden Drama, 2007) avea conținut integral în engleză.

Născut de ziua națională a României (!), proiectul ocazionat inițial de Dan Byron și Sergiu 6Fingers Mitrofan a crescut sub ochii noștri și odată cu noi. S-a mărit, s-a diversificat, s-a maturizat, s-a românizat pe-alocuri și uite cum ne trezim că am trăit un deceniu de vremuri și mărturii comune, articulate de ei în vreo 9 materiale muzicale (albume, DVD-uri și happening-uri).

Nu vă faceți probleme dacă ați pierdut șirul sau cronologia actelor lor culturale, căci băieții le-au adunat pe toate într-un boxset aniversar: un pachet deluxe cu 10 CD-uri (inclusiv variante audio ale celor 3 DVD-uri live) plus un disc bonus cu demo-uri și înregistrări rare adunate în cei 10 ani.

Pus pe piață în 17 noiembrie, boxsetul a fost lansat la unteatru, simultan cu vernisajul ”byron - 10 ani în imagini” , o expoziție de materiale grafice (afișe, piese de artwork) realizate pe parcursul anilor de către însuși fondatorul Sergiu (mai nou)SIX Mitrofan.

Știți deja convingerea mea că muzica nu se discută, ci se ascultă.

De-a lungul timpului, personal, i-am tot întâlnit, i-am tot scris și descris, i-am ascultat și intonat, așa că de data asta am stat de vorbă cu actualii baroni despre ocupațiile secundare, pasiunile, trăirile și apucăturile lor de dincolo de experiența pur melodioasă a byron, trecând și printr-un scurt bilanț al ceea ce îi definește totuși molecular- însăși formația.

Ceva mi se tot confirmă cu fiecare întâlnire. Băieții nu fac compromisuri. Îi costă? Uneori. Îi mulțumește? Deseori. 

byron în 10 ani și 10 întrebări

Sergiu 6 (fingers) Mitrofan– clape, pian, chitară, backing vocals & graphics

Fondator ilustrator

1.Delia: Deloc surprinzător pentru cei care au mai interacționat cu byron, tu ești semnatarul identităților vizuale (coperți de album, afișe pentru evenimente, logo, artworks etc.) și, deci, ilustratorul intențiilor muzicale ale trupei. Dincolo de contribuția ta muzical-fundamentală, ai adus mereu plus valoare produselor byron prin materiale vizuale spectaculoase. Care e procesul de decizie - ești creditat în blanc de colegi și le arăți produsul final sau le ceri părerea pe măsură ce se conturează ideea?

Sergiu: Cred că la început n-am avut nici un fel de limită, atunci am făcut și cele mai demente chestii. Era o perioadă de experimente, am făcut multe afișe hazlii (sau doar over the top). Între timp cred că ne-am mai maturizat (sau măcar imaginea noastră a făcut-o), am crescut mult ca trupă și nu ne mai permitem să facem glume foarte cretine, deci a trebuit să mă mai controlez un pic, lucru care uneori nu prea-mi convine, dar pe care îl înțeleg.

În ultima vreme afișele minore nu prea le mai fac eu, au devenit mai conformiste, există și o componentă de marketing în poveste care nu exista înainte. Nu știu dacă e neapărat o critică, dar sigur e o limitare. De pildă chiar în turneul ăsta a trebuit să fac undeva un afiș de print cu poză cu noi pentru că ăla fancy cu tabla în relief nu prea funcționa, nu inspira lumea să iabilet (.ro). Privesc cu o reală îngrijorare cum ne îndreptăm ușor și în România spre stilul occidental minimalist de făcut afișe - banner cu numele trupei si locul, toate afișele cu același font, culori fluorescente. Și nimic altceva. Totul la fel, uniform și frumos. Și mort.

Acum vin cu ideile pentru aprobare către restul trupei. Sigur că există probleme și scandal și adeseori multă muncă în zadar dar nu s-a întîmplat pînă acum să nu ajungem la un numitor comun împreună. Doar că ia un pic de timp. E mai bine așa, nu există frustrări majore pentru nimeni și e ceva reprezentativ pentru toată trupa. Știi, e cumva o evoluție care cred că e valabilă pentru majoritatea trupelor, dar pe care o descoperi ulterior: cînd ești la început poți să faci absolut orice. Urmează o perioadă de creștere unde trebuie să fii foarte atent ce dai publicității. Dacă faci asta bine și continui să crești probabil ajungi la un moment dat atît de mare că poți face iar orice fără frică de consecințe. Ei, noi mai avem mult pînă acolo.

2. Delia: Mai nou, te-ai apucat și de sculptură în metal (embosare) și ai alcătuit deja o colecție de astfel de item-uri - unde le vedem? Începe să se contureze o profesie în această direcție? Sau rămâne pasiune împlinită?

Sergiu: Miercuri, 16 noiembrie, a avut loc un fel de expoziție cu o selecție de vreo 30 de printuri și lucrări originale ale mele, inclusiv vitralii și mozaicuri. Chiar și embosări, după ce m-am lămurit pe ce să le prind ca să stea drepte și să nu sufere accidentări nedorite.

Nu aprofundez foarte tare cîte o tehnică pe care o folosesc pentru că nu vreau să fac doar asta. Sînt probabil destul de superficial, dar îmi place să mă joc foarte mult și foarte divers. Partea experimentală mi se pare fascinantă, și descopăr mereu chestii noi. Cred că m-aș plictisi rapid să fac același obiect de multe ori și n-am nici o intenție să fac asta mult timp sau pentru bani. Anul trecut am tăiat marmură, cel dinainte am vopsit sticlă. Mereu e altceva interesant și nou.

Mi-a intrat cumva în cap ideea că un album trebuie să și arate cît mai elaborat, echilibrînd cumva sutele de ore petrecute în microdetaliile muzicale ale producției sale. Atît timp cît depunem așa de mult efort să iasă cît mai bine muzica, versurile, sunetul, orchestrațiile, nu înțeleg de ce n-ar suporta și grafica același tratament. Din păcate, asta se vede doar în varianta fizică, pe CD. Încă nu există o platformă universală pentru muzica digitală, dar mă aștept să fie și așa ceva cîndva. Nu poți să disociezi total elementul vizual de cel auditiv. Ar fi și păcat.

Mi-am propus ca majoritatea materialelor pe care le scoatem să aibă booklet extins, de preferință cu cîte o imagine specială pentru fiecare piesă - nu doar o copertă chioară. Fiecare tablou e atent gîndit în prealabil, include tot felul de simboluri sau mesaje din piesa care-l naște și e însoțit de multe altele, unite de același stil. Am trecut printr-un album de jonglerii foto, unul de vitralii, unul din cristale de sare, unul din mozaicuri, acum am făcut unul din tablă embosată. Habar n-am ce urmează. Vom vedea.

3. Delia: Că sunteți cu toții muzicieni de excepție nu mai încape dubiu. Până la urmă cu câte instrumente te-ai întâlnit și cunoscut în cele 9 producții muzicale de byron, că eu am pierdut șirul?

Sergiu: Cred că Dănuț (n.a. Dan Georgescu) e un multiinstrumentist și mai serios… Eu am trecut prin piane, Hammond, clape, chitare, voci, glockenspiel, acordeon, mai nou și o melodica, dar Dănuț bate și toba, e și basist, și chitarist, mai suflă și-n trompetă un pic.

4. Delia: O piesă byron care a plecat de la o trăire de-a ta este…?

Sergiu: Aproape toate piesele byron scrise de mine :)

Dar, dacă vrei să vorbim despre una în mod special, The Song that Never Was e un cîntec despre cum apar cîntecele mele. Sooooo meta. Dar sincer. Ca orice naștere, e grea, cu dureri și cu frică.

5. Delia: Retrospectiv și muzical vorbind, ce experiență n-ai vrea să se repete?

Sergiu: Aici probabil că vom răspunde toți la fel. Mi-aș dori să-l avem acum printre noi, dacă nu chiar în trupă, pe Costin Oprea. Dar asta n-o să se întîmple azi.

6. Delia: Câte instrumente deții (acustice sau digitale)?

Sergiu: Nu prea sînt genul colecționar, sînt mulți care au zeci și zeci de clape și subsoluri pline de chitare. Am norocul să nu fiu afectat foarte tare de faimosul GAS - gear acquisition syndrome. Nu spun că e rău așa sau așa, sigur că e fain să le ai pe toate, dar sculele bune sînt extrem de scumpe. Și eu prefer sculele bune, iar muzicanții nu fac prea mulți bani.

Am două chitare bune, un bas, două clape excelente plus tot felul de accesorii și nebunii mici. Instrumentele digitale nu se pun, toate PC-urile din țara asta sînt pline de instrumente virtuale mai mult sau mai puțin legal dobîndite.

7. Delia: Piesa ta preferată din discografia byron este...?

Sergiu: Nu. N-am cum. Dar dacă tot am vorbit despre The Song that Never Was, puteți să o ascultați:

8. Delia: Un mesaj pentru colegii tăi ar fi: “Mă băieți, (…..)”

Sergiu: I love u all :)

9. Delia: Filosofia / ideologia care stă la baza grupului și care-l ține închegat într-o singură entitate cred că este (...) ?

Sergiu: Dincolo de sloganuri sforăitoare și de toți-pentru-unul-unul-pt-toți, cred că am realizat toți the hard way că persistența, consecvența și stabilitatea sînt foarte importante pentru succesul (și implicit existența) unei trupe, iar vedetismele și conflictele stupide între membri nu fac decît rău. Evident, există uriașe excepții, vezi Oasis sau Guns. Sau poate că nu...

A, și încrederea într-un manager pasionat, desigur. (n.a. Codruț Dumitrescu - Overground Music)

10. Delia: Fără byron aș fi… ?

Sergiu: Hmmmm, asta e grea. Sincer, habar n-am. byron (cu b mic) e mare parte din viața mea de 10 ani încoace, este copilul și în egală măsură diavolul fiecăruia dintre noi. Există viață după byron, dar nu m-aș grăbi să aflu ce fel de viață.

În momentul ăsta nu mă întreb dacă byron e bine sau rău. Pur și simplu, pentru mine, byron este.

László (Döme) Demeter – bass geek & motion graphics designer 

5 ani în byron.

1. Delia: Tu te-ai urcat în tren puțin mai târziu - cum a decurs integrarea în proiect? Te-ai mutat la București anume pentru a intra în gașca byron?

László: De fapt eu m-am urcat primul în tren după Dan, însă am călătorit doar o singură stație (a se citi repetiție) în 2006, înainte să mă mut înapoi la Tîrgu-Mureș. Iar câțiva ani mai târziu când iar am revenit la București, băieții s-au gândit la mine ca basist când au întâmpinat probleme toboșaristice. Soluție cam întortocheată, dar grație talentelor multilateral dezvoltate ale lui Dănuț (basist, tobar, acum chitarist) una chiar reușită!

2. Delia: Ai preluat “jobul” bass-istului de la Dănuț. Le ascultai piesele înainte să li te alături? Adică te-au cunoscut cu temele făcute? Ce partitură ai modificat după bunul plac?

László: Aveam toate albumele byron, nu îmi erau străine piesele, dar tot a trebuit să petrec o perioadă studiindu-le. Trupa are obiceiul de a cânta în diferite setup-uri, cu re-orchestrații pentru concerte acustice, au fost piese pe care a trebuit să le învăț în mai multe variante.

Am umblat destul de puțin la liniile originale, poate doar am simplificat ici colo, cam toți basiștii de dinaintea mea au fost minim bestiali, deci nu prea am avut motiv pentru modificări.

3. Delia: Înregistrări vs. concerte - ce îți oferă mai multă libertate ca bassist creator?

László: E greu de spus pentru că sunt două chestii diferite, dar amândouă îți pot oferi libertatea creației.

La înregistrări asta constă în a-ți găsi liniile de bas perfecte pentru piesă, iar în concerte ai ocazia să le dai o formă nouă, să le reinterpretezi de fiecare dată.

4. Delia: Am citit că ai participat la crearea unui nou model de chitară bass (Warwick Thumb SingleCut). Adică ești și inventator, nu numai mânuitor de chitară-bass? Și, dacă se poate, să ne explici cu ce se poate îmbunătăți un instrument încât e nevoie de noi versiuni ale sale?

László: Inventator e cam mult spus, împreună cu un coleg am participat la un concurs de design de bas pe care l-am și câștigat și modelul propus de noi a devenit model de linie. Sunt extrem de mândru de această reușită, că am contribuit la creerea unui instrument nou.

Odată cu avansul tehnologiei întotdeauna vor apărea metode noi de a îmbunătăți un instrument, de la electronică la mașinărie nouă de tăiat forma instrumentelor, în căutarea sunetului perfect.

5. Delia: Ca activitate secundară, te joci cu animația și video atât în interes propriu, cât și în interesul general al bandei sau al altora. Ai pregătit ceva anume pentru aniversarea celor 10 ani?

László: Da, de meserie sunt motion graphics designer/video editor și am și montat câteva clipuri pentru trupă de-a lungul anilor, dar la turneul de 10 ani pe partea de visuals am decis să colaborăm cu soții Anca și Claudiu Buzilan de la Buzilan Studio în primul rând pentru că ne place foarte mult cum lucrează și în al doilea rând și eu mă pot concentra mai mult pe muzică.

6. Delia: Câte instrumente deții (acustice sau digitale)?

László: Hmz, nu sunt vreun colecționar, îmi place să am doar instrumente pe care le și folosesc.

În acest moment am doar 3 basuri cu 6 corzi (electric, fretless, acustic), o chitară electrică, un set de tobe electronice și diferite device-uri MIDI. Îndeajuns să mă pot juca cu sunete cum vreau eu.

7. Delia: Piesa ta preferată din discografia byron este … ?

László: Grea întrebare! Nu prea pot alege una singură, dar una dintre piesele mele preferate de cântat live în momentul ăsta este Zeitgeist.

8. Delia: Un mesaj pentru colegii tăi ar fi: “Mă băieți, (…..)”

László: Pe când un tour bus cu paturi și storcător de fructe??

9. Delia: Filosofia / ideologia care stă la baza grupului și care-l ține închegat într-o singură entitate cred că este (...) ?

László: Nu neapărat filozofie, dar ceva absolut necesar pentru buna funcționare a grupului este simțul umorului. Vezi răspunsul la următoarea întrebare.

10. Delia: Fără byron aș fi… ?

László: Mai puțin obosit, haha!

Dan Georgescu – chitară, tobe, mix & master

Ex-bassist. Actual toboșar & meșter de sunet. 

1. Delia: Cât de dor îți e de partitura de bass a pieselor byron?

Dan: Așa și așa. Mă apucă uneori cheful, dar nu simt vreo apartenența la vreun instrument. Muzică să fie, că găsesc io ceva la care să zdrăngăn.

2. Delia:Te văd foarte des ocupându-te de sunetul de live al altor trupe. La voi? Cine se ocupă?

Dan: Vladimir Ivanov, vocalul de la Pinholes (!!!). Mare domn, mare caracter și mare talent. El, s-a ocupat de o mare parte din clipurile puse pe net în ultima vreme, după fiecare concert. În două ore zbang, totul gata. Vladimir is super cool!

3. Delia: Tu ești responsabil de post-procesarea multora dintre înregistrări - de la idee primordială la produs final prin câte etape trece o piesă byron?

Dan: Depinde de la piesă la piesă, dar pentru Eternal Return, singurul album la care am lucrat în sensul ăsta, aș zice 4 etape: 1. rough mix făcut de mine, 2. mixul făcut în gașcă și 3. finețurile și fițele și bibilelile de final. Pe urmă vine masteringul, dar acolo n-am avut nici o treabă pentru că s-a ocupat altcineva.

4. Delia: Cea mai recentă idee de-a ta care a fost implementată și asumată de grup a fost...?

Dan: Reorchestrarea pentru cvartet a piesei ”Mă simt minunat.”

5. Delia: Când nu ești la repetiții sau la cântări ești în studio, unde meșterești inginerește sunete și frecvențe ca activitate recurentă și lucrativă. Ce faci când nu faci muzică?

Dan: Cam lenevesc. De-astea banale, mă joc, citesc, merg la film cu fata roșie-n cap, mă mai dau pe role sau mă joc cu mâța. Nothing fancy.

6. Delia: Câte instrumente deții (acustice sau digitale)?

Dan: Două basuri, un set de tobe cu toate cele aferente, o chitară împrumutată de la Costin Oprea, o chitară acustică, două trompete, două clape și un microfon mândru și frumos.

7. Delia: Piesa ta preferată din discografia byron este.. ?

Dan: Wall of shame

8. Delia: Un mesaj pentru colegii tăi ar fi: “Mă băieți, (…..)”

Dan: Nu. (inside joke, sorry, n-am putut să mă abțin)

9. Delia: Filosofia / ideologia care stă la baza grupului și care-l ține închegat într-o singură entitate cred că este (...) ?

Dan: Clasicul ”dacă ne înțelegem la bere, ne înțelegem și pe scenă”.

10. Delia: Fără byron aș fi… ?

Dan: Doar sunetist, cel mai probabil.

Dan Byron – voce, chitară, flaut & liric 

Fondator versificator

Dan - cu tine am mai stat de vorbă aici -, dar acum e un moment de sărbătorire și asta fac prietenii, se adună, aniversează și fac analize împreună:

1. Delia: Cum arată bilanțul celor 10 ani? E peste așteptările din 2006?

Dan: Haha, nu știu, nu m-am gândit. În principiu cred că visele sunt întotdeauna mai mari decât posibilitățile reale, deci am putea spune că suntem sub așteptări. Pe de altă parte, nu cred că ne gândeam în 2006 că în zece ani o să avem atâtea materiale lansate.

2. Delia: Ce schimbări fundamentale a adus acest deceniu peste muzica și versurile tale?

Dan: Cred că la început eram mai ambiguu, lăsam mult mai mult loc de interpretări. De altfel nu prea știam ce fac, instinctul și experiențele anterioare fiind singurele “tehnici” pe care le dețineam.

3. Delia: Un fapt trist care a marcat acești 10 ani a fost pierderea lui Costin Oprea (chitarist). Știu că ați făcut un gest extraordinar punând într-un album post-mortem creațiile lui. Ce a păstrat și încă mai păstrează byron din contribuția lui Costin?

Dan: Costin avea “darul” solo-urilor de chitară, era un improvizator foarte bun, mai ales într-o direcție mai bluesy. Eu îi lăsam special spații goale în orchestrație ca să aibă unde se desfășura. Din păcate nu-i prea plăcea în studio, live se exprima mult mai liber. În ultima perioadă se apucase să scrie și o făcea foarte bine, dar nu și-a închipuit că piesele lui ar putea face parte din repertoriul byron, așa că a fondat un alt proiect, The Boxes. Singurul cântec pe care l-am convins să-l cântăm împreună a fost Seven, devenit (după ce i-am modificat textul) The puppet.

4. Delia: byron nu ar putea exista și funcționa fără…?

Dan: Extraordinara echipă de management și PR de la Overground Music.

5. Delia: Și totuși - un traseu internațional al trupei s-ar putea prefigura în următorul deceniu?

Dan: Nu știu ce să zic, eu am început să mă împac cu ideea că vom rămâne forever o trupă locală. Mai avem și scăpări, la anul o să bifăm câteva locuri în care n-am fost, vom cânta în Luxemburg și Franța.

6. Delia: Câte instrumente deții (acustice sau digitale)?

Dan: Vreo zece.

7. Delia: Piesa ta preferată din discografia byron este (link, te rog)?

Dan: Discografia byron :)

8. Delia: Un mesaj pentru colegii tăi ar fi: “Mă băieți, (…..)”

Dan: Ne vedem luni la bere, da?

9. Delia: Filosofia / ideologia care stă la baza grupului și care-l ține închegat într-o singură entitate cred că este (...) ?

Dan: Nu cred că există.

10. Delia: Fără byron aș fi… ?

Dan: Probabil emigrant.

Dacă nu ați ajuns la concertul aniversar de vineri seara ( 18 noiembrie) vă aduc aminte că puteți trăi experiența unei cântări live semnate byron, chiar aici pe oamenisigusturi.ro.

Un material de Delia Panait, pentru Oameni & Gusturi - O poveste culturală spusă de Staropramen.

Mai multe, pe oamenisigusturi.ro si pe pagina Deliei, aici.

Photo credits: Cristian Șuțu

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp