Aseară a fost întâlnirea dintre candidați. Azi e ziua Europei.

G. Simion a înscenat și filmat fără drept întâlnirea cu jurnaliștii Digi24 ca să zbiere că nu vine la dezbatere, deoarece va fi „asasinat mediatic”

Ultimele 7 luni au fost, pentru subsemnatul, printre cele mai dure pe care le-am trăit în viața mea de gazetar. Am recepționat o cantitate fără precedent de insulte, blesteme, amenințări, calomnii, ură, ură pură. Prin bazele sportive pe unde mă duc, auzeam în spate înjurături printre dinți când ieșeam din vestiar. Pe stradă, la piață, în magazin, intersectam frecvent priviri lungi și chiorâșe.

Cu fiecare oră pe care acest Anaftasiu o mai petrece în guvernul Bolojan-Dan, scade abrupt înțelegerea cetățenilor, câtă este, pentru reforma dureroasă. Tăcerea premierului Bolojan față de cazul șpăgarului-denunțător Anaftasiu este una dintre cele mai rele surprize pe care le-am avut vreodată.

Fabulos de grețos! Șpăgarul cabotin pe nume Anastasiu ne spune că de vină pentru că el a tăcut și a plătit „taxă de supraviețuire” la ANAF este statul! Precum și alte eseuri filosofice de doctor în șpagă.

Ilie Bolojan este singurul politician, de 30 de ani încoace, care încearcă în modul cel mai serios, încasând insulte și ură cât cuprinde, să taie hoția încuibată în statul român cu legea în mână.

O singură data m-am mai bucurat ca aseară la auzul huiduielilor pe o arenă de tenis. Atunci, în anii `90, Năstase, Adrian, nu Ilie, a dat buzna pe Central, în turneul Țiriac-Năstase Trophy, în toiul disputării unui punct, slugi preaplecate deschizându-i poarta de acces împotriva tuturor regulilor.

Câteva lucruri care pot fi puse cap la cap. Kremlinul lansează provocări militare aeriene în serie asupra Poloniei, Estoniei, României, Danemarcei și asupra unei fregate germane în Marea Baltică.

Câteva dintre marile realizări ale dealerului de viață și moarte Trump. - Hamas a considerat că e o bună afacere să dea cei câțiva ostatici care mai erau în viață în schimbul eliberării din pușcăriile israeliene a aproape 2000 de teroriști care le pot întări de îndată rândurile. După care, nici gând să depună armele, atacă din nou, primind riposta IDF. Supărat că i se strică pacea Lui, celebrată într-un chiolhan la vârf în Mamaia Mării Roșii, Trump Conciliatorul mârâie soluția finală, care era și cea inițială: „Atunci îl las pe Bibi să radă Gaza la nisip”.

Sub comunism, simțeai cum îți întuneca fiecare gest, fiecare clipă, umbra colosală a Moscovei. Vuietul profund, neîncetat al atomocentralei iadului roșu nu te părăsea nici în somn. Prin mii de fire nevăzute, Moscova te mișca de colo-colo ca pe un mort, fără măcar să știe că exiști. Și când trăgeai aer în piept, pe vârful muntelui, undeva, în subconștient, se trezea un soi de mirare că ți se mai dă voie să respiri.