Câteva dintre marile realizări ale dealerului de viață și moarte Trump. - Hamas a considerat că e o bună afacere să dea cei câțiva ostatici care mai erau în viață în schimbul eliberării din pușcăriile israeliene a aproape 2000 de teroriști care le pot întări de îndată rândurile. După care, nici gând să depună armele, atacă din nou, primind riposta IDF. Supărat că i se strică pacea Lui, celebrată într-un chiolhan la vârf în Mamaia Mării Roșii, Trump Conciliatorul mârâie soluția finală, care era și cea inițială: „Atunci îl las pe Bibi să radă Gaza la nisip”.

Sub comunism, simțeai cum îți întuneca fiecare gest, fiecare clipă, umbra colosală a Moscovei. Vuietul profund, neîncetat al atomocentralei iadului roșu nu te părăsea nici în somn. Prin mii de fire nevăzute, Moscova te mișca de colo-colo ca pe un mort, fără măcar să știe că exiști. Și când trăgeai aer în piept, pe vârful muntelui, undeva, în subconștient, se trezea un soi de mirare că ți se mai dă voie să respiri.

A anunța că intenționezi să votezi pe cineva nu înseamnă nicidecum, pentru mine, și a-l susține.

De câte ori mă cuprinde depresia la gândul că românii au votat majoritar cg și acum gs conduce în sondaje, mă tratez cu gândul că măreața Americă l-a ales pe Trump.

Care este primul și cel mai important gest pe care dl Nicușor Dan trebuie să-l facă dacă devine președinte?

Corupția este un risc de siguranță națională. Curtea Constituțională a României tocmai ce a comis un atentat la siguranța națională: declarațiile de avere ale funcționarilor publici, demnitarilor și rudelor lor apropiate nu mai sunt publice. Sunt depuse în circuit închis la ANI. Adică ținute departe de ochii presei și ai simplilor cetățeni.

Luasem o pauză, după atâtea luni de scris și mai mult decât o dată pe zi. Președintele Nicușor Dan însă nu vrea să-mi dea liber.

Recent împușcatul domn Charlie Kirk avea următoarea opinie despre miile de asasinate anuale cu arme de foc din SUA, la o săptămână după ce 3 copii și 3 adulți au fost împușcați la Christian Covenant School din Nashville, Tennessee:

În anii `80, scriam ficțiuni speculative, SF. Distopii, lumi întunecate, apăsătoare, prin care încercam să exorcizez iadul realității din jur. Oricât de cruntă era imaginația mea, un fior de neputință mă cuprindea când reciteam ce-am scris: nu reușisem să prind Răul și să-l înfățișez, Răul care îmi otrăvea fiecare clipă a vieții.

Domnii Luca, din „Deșteptarea” Europa FM, m-au întrebat dacă trâmbițata întâlnire de la Budapesta dintre Trump și Putin a fost „pe bune” sau nu.