Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cel mai bun aruncător de vorbe și Europa

Cristian Tudor Popescu

Aseară a fost întâlnirea dintre candidați. Azi e ziua Europei.

În fiecare epocă, de 140 de ani încoace, Nae Cațavencu se încarnează într-un politician românos, mai bun în rol decât mari actori. Până de curând, D. Nae era Cur Pictat Rareș Bogdan, cel care zice „o să-i bat obrazul Maiei Sandu că nu i-a dat destule voturi lui Crin Antonescu” – de parcă dna Sandu ar fi PSD, care i-a băgat voturi lui Simion, sau PNL, lui Georgescu. Acum însă, i-a luat prim-planul G. Simion, „cel mai bun aruncător de vorbe”, cum se mărturisește el însuși a fi, un Cațavencu peste Octavian Cotescu și Dem Rădulescu.

Cațavencu (lătrător): „Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România! În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică”.

Cațavencu (și mai lătrător): „Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu. N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noatre”.

Cațavencu (râzând): „Eu sunt candidatul grupului tânăr, inteligent și independent!...”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

congo

Nu știu de ce sunt fascinat de Congo. În călătoriile mele pe continent african am vizitat trei dintre țările vecine, dar niciodată nu m-am încumetat să intru în Congo, țara care este blestemată să fie cea mai bogată de pe planetă în materie de resurse (metale prețioase, cobalt, coltan, aur, etc) dar cu o populație sfâșiată de sărăcie, război civil, foamete și boală.

Citește mai mult

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult