PURSUING PEACE. În căutarea păcii. Asta scrie pe fundal albastru deasupra lui Putin și Trump, care-și dau mâna rânjind. Cuvântul pace n-a mai avut un sens atât de hidos de la München 1938. Trocul sângeros de atunci se repetă acum. În rolul Marii Britanii și Franței, semnatarele unui acord de pace cu Germania peste capul Cehoslovaciei, permițând ocuparea zonei Sudeților de către trupele lui Hitler, joacă azi America lui Trump. Aidoma Führerului, Putin promite că nu mai atacă Ucraina după ce se face stăpân pe Sud-Estul țării – Hitler a încălcat rapid acordul, ocupând toată Cehoslovacia.

Trebuie să fii bătut în cap sau/și aurici, ca să crezi că acelei comisii MAGA din Congresul SUA i-ar păsa cât negru sub unghie de Georgescu-Dumnezeilă și alegerile fraudate din România. Marele „Raport” este nimic altceva decât o înșiruire de cuvinte goale, ce nici măcar din coadă nu sună, susținute de NICIO DOVADĂ, nothing, nada, canci. În schimb, de o minciună sfruntată: TikTok le-ar fi spus lor că n-a fost nicio distorsiune în rețea în noiembrie-decembrie 2024 în România.

De ce întârzie președintele Dan să promulge legea pensiilor magistraților, aprobată, după luni de amânări, de către CCR? Ca să facă și el o superamânare?

Marele poet și matematicianul de înalt nivel Dan Barbilian, cunoscut mai mult sub pseudonimul Ion Barbu, avea trei pasiuni arzătoare: matematica, poezia și sexul.

După ce dl Nicușor Dan a încheiat fraza privind acceptarea sau nu a ofertei de colaborare nucleară din partea Franței cu: „Și mă opresc aici...”, plus o hlizeală de înapoiat mintal, nu mai pot eu să mă opresc.

Unii dintre fanii până-n pânzele negre ai președintelui Dan, pentru care și-au extirpat spiritul critic, dacă l-au avut, au reacționat ca niște religioși habotnici în fața unei blasfemii la clasificarea dlui Dan ca „prost” de către sussemnatul.

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

„… Pînă în ziua de azi mă tot gândesc că am cucerit-o pe Lena nu prin calitățile mele, ci datorită faptului că, atunci cînd toate celulele au fost montate pe panouri și marginile cubului microelectronic deveniseră o împletitură de sîrmulițe de diferite culori, la întrebarea ei dezorientată:

Acompaniați de PSD, AUR și canalizarea României, adică CîNîNî, Marș tv, Cloaca cu puii de aur, oamenii strigă că nu se mai ajung cu banii de mâncare. Ar fi bună, însă, o cercetare jurnalistică postpascală prin tomberoane și unitățile de sortare a gunoiului.