Republica Moldova este mai vizibilă acum decât România. Anvergura internațională a Maiei Sandu e mai mare decât cea a lui Nicușor Dan.
Și nu întâmplător. Sub aparența fragilă, șefa statului moldovean arată o determinare și o duritate care uimesc. Serviciile Secrete și unitățile de forță restructurate din ordinul ei au reușit să contracareze atacurile cu bani grei, manipulare masivă pe net și candidați păpușați de Kremlin; astfel, Maia a câștigat prezidențialele, referendumul pentru UE și alegerile parlamentare – acestea din urmă zdrobitor, permițând PAS să guverneze singur, nu într-o coaliție care să pună tot felul de tălpi, ca în România.
A crescut, de asemenea, competența și eficiența organelor în lupta cu răufăcătorii din țară, mafioți, hoți, traficanți de droguri, rakeți, ucigași cu simbrie. Până și mărețul infractor internațional Plahotniuc, implicat în „furtul miliardului de euro” din băncile moldovenești, e acum în pușcărie la Chișinău.
Și Mica Maia nu s-a dus la Clubul Trump, deși Moldova nu e membru UE. După ce Macron, Merz și Tusk au venit tustrei la Chișinău, în sprijinul Moldovei, urmați acum 4 zile de o delegație de senatori americani, președinta Sandu a avut o întâlnire separată, adevărată, cu Marco Rubio la Conferința pentru Securitate de la München. A fost propusă la Premiul Nobel pentru Pace și a declarat: „Sunt recunoscătoare pentru că oamenii urmăresc țara noastră, apreciază curajul și reziliența noastră, dar ucrainenii sunt cei care merită premiul Păcii, ei își sacrifică viața pentru pace”.
Maia Sandu are mulți dușmani și în România „frățească”, mai mulți decât Nicușor Dan. Partidul românos AUR și liderul G. Simion și-au manifestat nu o dată dorința ca România să nu mai acorde niciun ajutor Republicii Moldova până când nu e dată jos președinta Sandu, iar Unirea să se facă prin anexarea provinciei Basarabia.
Atitudinea de respingere și dispreț pentru basarabeni nu e nouă în istoria naționalismului extremist din România. În 1920, viitoarea stea a Legiunii, românul absolut Corneliu Zelea Codreanu, al cărui tată, Ion Zelinski, era de origine polono-ucraineană, iar mama, Brauner pe numele de fată, germană, a declanșat la Facultatea de Drept din Iași o adevărată bătălie împotriva a ceea ce el considera dușmanul principal – basarabenii, văzuți, in corpore, ca rusofili, jidani și comuniști. Aceștia erau bătuți frecvent de trupa de haidamaci a lui Codreanu, el însuși aplicând, de obicei, primele lovituri. Până la urmă, Senatul a decis exmatricularea lui din Universitate, ceea ce l-a transformat în „martir” al cauzei naționalismului șovin și antisemitismului.
Președintele Nicușor Dan nu a dat dovadă până acum nici de fermitate, nici de iscusință în restructurarea Serviciilor Secrete, Justiției, Poliției și Armatei. Nu l-a sprijinit aproape deloc pe premierul Bolojan în lupta crâncenă pe care acesta o duce, în primul rând cu PSD, pentru schimbare în economia și societatea românească. Emblematic pentru președinte este postul CîNîNî, dedicat PSD-ului și dlui Dan, precum și denigrării din sculare în culcare a premierului Bolojan. Cât privește politica externă, ce s-a întâmplat la Washington este grăitor. Numindu-l prim-ministru și Nicu Fantastïcu, Trump a arătat că nu știe cine e Nicușor Dan și nici n-are de gând să afle. Mai grav a fost momentul în care președintele României a încercat să prelungească intersectarea pe hol cu Donald Trump. Dacă președintele SUA ar fi vrut să vorbească cu el, putea, cu un gest, să-l oprească pe agentul care l-a alungat pe dl Dan. N-a făcut-o, a plecat...
Așa că, în clipa de față, ar trebui să ne gândim nu la unirea Basarabiei cu România, ci la unirea României cu Republica Moldova.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
