Dl Marian Godină a postat, la textul recent al subsemnatului intitulat „Tratament cu lături”, următoarele: „Vă citesc mereu articolele, uneori nu sunt de acord cu ele, vă consider cel mai bun gazetar de la noi. Am fost și la lansarea de carte de la Brașov și mi-a plăcut foarte mult”. Am răspuns: „Domnule Marian Godină, vă mulțumesc mult pentru mesaj. V-aș ruga să-mi spuneți atunci când nu sunteți de acord și să discutăm”.
Și iată că s-a ivit mai întâi situația inversă: nu sunt de acord eu cu domnul Godină. Dânsul a considerat necesar nu să critice, ci să beștelească, să facă cu ou și cu oțet un reportaj de investigație al jurnaliștilor Recorder. Nu folosesc cuvântul anchetă, pentru că nu are ce să caute în jurnalism: anchetă fac numai organele în drept, exclusiv pe baza ei se iau sau nu măsuri legale – jurnaliștii nu anchetează și nu dau verdicte.
Jurnaliștii SEMNALEAZĂ. Aceasta este funcția presei. Dl Godină califică așa investigația Recorder: „Un mare fâs, jurnalism de doi bani, făcut cu amatorism și multă naivitate și aroganță, pus în serviciul vizualizărilor”. Și continuă: „Afirm că jurnaliștii care au realizat reportajul cu IPJ Bihor sunt doar niște tocilari naivi cu aere de investigatori, niște bieți editori, care dacă au dat trei telefoane au impresia că au investigat. Asta e varianta bună, sper totuși că nu sunt niște ticăloși care au făcut ce au făcut cu intenție. Mai cred și că sunt foarte ofticați, că s-au învățat să fie adulați, iar oamenii să tremure când aud la capătul telefonului «Bună ziua, sunt de la Recorder»”.
Dl Godină are tot dreptul să nu fie de acord cu reportajul Recorder. Dar să exprime acest dezacord în astfel de termeni!?...: „Un mare fâs, doi bani, amatorism, naivitate, tocilari cu aere, au dat trei telefoane, ticăloși, foarte ofticați, adulați, oamenii să tremure”, asta e o atitudine demnă de un „jurnalist” de la „Cloaca cu puii de AUR”, nu de un polițist. M-aș fi așteptat ca dl Godină să-și prezinte contraargumentele și informațiile, obținute din concediu, pe care le deține în legătură cu cazul, într-un limbaj profesional, clar și concis, nu să arunce acest șuvoi de invective.
Am văzut și eu reportajul video Recorder. După 30 de ani în meserie, pot să spun că este un act jurnalistic valabil. Audiatur et altera pars: afirmațiile polițistului Filimon au fost urmate de contactarea telefonică de către Recorder a omului de afaceri Dronca, a inspectorului șef IPJ Bihor, a șefului BCCO Oradea, a medicului care a primit ordinul să-l trimită la psihiatrie pe Filimon. Observ faptul că tot ce spune polițistul Filimon este remarcabil de coerent, necontradictoriu, limpede, susținut cu articole de lege, fără ezitări sau formulări ambigue. În schimb, toți ceilalți sunt evazivi, răspund la altceva decât sunt întrebați sau „Nu comentez”, se contrazic de la mână până la gură, vor să fie lăsați în pace, închid telefonul. Recorder prezintă în continuare înregistrări audio, cât se poate de grăitoare, cu cei implicați, listinguri de apeluri telefonice, cu oră și localizare, documente oficiale.
E posibil să mai existe și alte probe pe care nu le-au prezentat sau descoperit cei de la Recorder. E posibil ca reportajul să conțină erori. Dar, o regulă a meseriei spune că dacă dintr-o investigație jurnalistică 20% este adevăr indubitabil, atunci jurnaliștii și-au făcut treaba. Pornind de la acele 20%, organele de anchetă ale statului pot să se sesizeze pentru că, repet, rolul presei este să semnaleze, nu să realizeze anchete complete, de tip procuratură. Nimeni nu poate și nu trebuie să fie condamnat decât pe baza unor articole de lege, nu a unor articole de presă.
Or, mult peste 20% din materialul Recorder sunt fapte, documentate cu probe greu de contestat. Și e vorba nu de o altercație într-o parcare, ci de gestul unor cadre din Poliția Bihor de a-și „livra” colegul cu tot pachetul său de date personale, unor civili bine situați în județ. Soluția IPJ Bihor a fost clasarea dosarului!
Au renunțat să demonstreze că Filimon e nebun (asta îmi amintesc că s-a întâmplat tot la un caz din Bihor, cu procurorul Panait, care s-a sinucis) deși au încercat, n-au stabilit că traficul de influență de care se poate ca unii polițiști să se facă vinovați nu e real – nu, au pus batista pe țambal!
Să te năpustești în condițiile astea asupra Recorder, în slip, de pe plajă, cum precizează chiar dl Godină, cu ocări și miștocării agresive, în loc să ceri ca o anchetă a controlului superior din MAI să elucideze cazul, pentru a păstra neștirbită onoarea Poliției, în care crezi, nu e cel puțin ciudat? Sunteți de acord, domnule Godină?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
