Scriam anii trecuți, de la facerea „rotativei”, despre faptul că nu există să mergi la restaurant, să bei și să mănânci ca la all inclusive („fără număr”), să dansezi, să mănânci iarăși, să desfaci sticlele și să le consumi pe jumătate, să dai dedicații, să oferi din bunăstarea de pe masa ta chelnerilor și clienților din jur, iar la final cineva să-ți achite, dezinteresat, nota de plată.
Așa s-a comportat coaliția Nicu și Marcel - este un mister de ce niște oameni care s-au desfătat pe bani publici au reușit manevra cu dansul pinguinului în jurul restaurantului și au fugit fără ca nimeni să-i tragă la răspundere.
2025, 2026 și probabil 2027 (într-un scenariu optimist) sunt anii în care decontăm durerea-n organul genital a lui Marcel Ciolacu, legată de deficit, așa cum relata Marcel Boloș (fostul ministru de finanțe a declarat în septembrie 2025 că l-a anunţat de „cel puţin şase ori” pe premierul Marcel Ciolacu că „deficitul bugetar se duce în cap”. Informările au început din 18 august 2024. „Mi-a spus că îl doare în organul genital de deficitul bugetar”).
Tot în această perioadă, decontăm și bătaia de joc, antiselecția, lipsa de investiții, jaful permanent la care a fost supus bugetul public în ultimele decenii. Ne amintim, desigur, guvernările în care tot profitul companiilor publice care dețin monopol era extras și pus la dispoziția statului. Azi vorbim despre dezechilibre majore ale sistemului energetic, lipsa capacităților de stocare, lipsa capacităților de producție, rețele care nu au fost întărite și modernizate și abia fac față consumului și noilor realități (energie din panouri solare de la prosumatori care nu varsă excedentul în rețea și nu-l pun în baterii).
Corecțiile s-ar putea să fie și mai dureroase decât se văd în prezent (inflație, scădere abruptă a consumului, devalorizarea leului, dobânzi mai mari, criză energetică, criză a combustibilului).
Lipsa de transparență a partidelor și decidenților ne împiedică, la acest moment, să știm ce anume a convins agenția Fitch să modifice raportul care ne trimitea în „Junk”. Putem doar să punem cap la cap declarațiile președintelui Nicușor Dan (comportamentul de responsabilitate fiscală va fi același, indiferent de partid, și că s-a agreat de către partide aderarea la spațiul Euro) și să anticipăm că urmează niște ani de ajustări fiscale dure, probabil scăderi de cheltuieli și noi creșteri de taxe, chiar dacă la Palatul Victoria se instalează PSD sau PNL sau coaliții în diverse combinații.
Citind printre rânduri, putem concluziona că marii creditori ai României cer garanții că ne vom putea achita datoriile, pentru a ne împrumuta în continuare.
Măsurile severe ce urmează a fi luate pot lovi din nou mediul privat și cetățenii simpli sau pot să-i vizeze pe cei care nu au participat deloc la sacrificii, dar extrag în continuare rente, cum s-a exprimat Eugen Rădulescu, consilier al guvernatorului BNR.
Următoarele guverne pot restructura sau închide companiile publice pe pierdere, pot elimina din sistemul public beneficiarii pensiilor speciale care s-au întors să mai sugă un salariu de la stat, pot tăia cel puțin 25-30% din angajații instituțiilor administrației publice centrale și locale, pot face reorganizarea administrativ-teritorială a țării (toate aceste măsuri au potențialul de a echilibra consistent finanțele și deficitele).
Sau aceleași guverne, indiferent de componența lor, pot să crească din nou taxele și impozitele pentru companiile private și cetățeni, să lase inflația să se umfle, doar ca să-și păstreze accesul la resurse, rente, clienții de partid cu afacerile conectate la bani și bugete.
E o chestiune de voință politică și - uitându-ne astăzi la scena pe care evoluează președintele Nicușor Dan, Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, justiția, serviciile - e foarte greu de crezut, spre imposibil să credem sau să sperăm că liderii zilei vor fi capabili de un efort comun pentru a ieși din zona „Junk” spre care patinăm.
Provocarea nu a fost niciodată că poporul, privatul, cetățenii simpli nu au putut face sacrificii, indiferent ce li s-a cerut și li s-a pus în spinare.
Problema este că „sistemul”, cu tot ceea ce înseamnă el, această mașinărie complexă de extras bani din economie, nu vrea să renunțe la jaful pe care-l practică de decenii și nu e dispus să cedeze, indiferent de costuri.
Cum spunea președintele Nicușor Dan? „Cred că 20 de ani de luptă cu sistemul reprezintă o certitudine. Nu poți să te lupți cu sistemul, când ești șeful sistemului. Întrebarea este cum putem să reformăm sistemul fără să ducem țara asta în anarhie. Asta este misiunea pe care mi-am asumat-o.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu se va schimba nimic, cel puțin în viitorul apropiat ,în politica internă națională. Poate doar un cutremur- la propriu sau la figurat- să miște ceva.
Între timp, viața merge înainte. Oricum nu merită să ne consumăm prea mult, finalul e, implacabil, același.
Ne rămâne totuși speranța că n-or fi chiar cu toții ultimele hahalere de pe fața Pământului..
E ca la 6 din 49. Poate nimerim cândva combinația câștigătoare.
Avem două variante de bază :
- completăm și noi un bilet-două acolo = continuăm cu votul democratic
- dăm foc Loteriei = mai punem de-o revoluție..
Daca facem o comparatie cu regimul Dragnea , ala se chinuia sa scape de puscarie cu legi cu dedicatie. Am trecut deja la scenarii mult mai rele : imunitatea s-a rezolvat ( prescriptie , fuga , tergiversare ) si acum am ajuns la folosirea justitiei ca arma impotriva oricarui individ sau organizatie care incearca sa iasa din front.
Liderii de sindicate (foste „curele de transmisie” între politica partidului și voința populară) ne tot explică (!) că fără domniile lor nu există democrație.
Până nu înțelegem că nu se poate trăi la infinit pe datorie (în timp ce „mahării” momentului își umple cu ambele mâini buzunarele!) să nu ne așteptăm la un trai decent. (e necesară o paranteză: în România de azi se trăiește relativ bine. Ne-am amanetat viitorul...)
Situația actuală a țării era de prevăzut. Orice om cu scaun la cap știe că nu poate consuma mai mult decât produce. Da' noi nu și nu! Când a venit Ciolacu și „ne-a dat” salarii și pensii mărite am zis da dom'le! Social-democrația și-a găsit (în sfârșit!) persoana care se pricepe la muiat posmagii...
Sunt prea bătrân ca să mai pot schimba ceva. Mărturisesc că am fost un idiot când am crezut că părerea și votul meu contează. Vom „patina” împreună încă mulți ani de-acum înainte (vedeți cât de optimist poate fi un „moșulică” ca mine?) dacă nu reușim să înțelegem că mincinoșii nu au ce căuta în fruntea țării.
Nu voi pricepe niciodată de ce un papagal precum Grindeanu are mai multă credibilitate decât Bolojan. Nici „Ilie Sărăcie” nu e ușă de biserică, da' (iertată-mi fie comparația!) când îi pui față în față se vede (sau ar trebui să se vadă!) diferența...