De la Ribbentrop–Molotov la posibile înțelegeri Trump–Putin

foto: Profimedia

În urmă cu peste opt decenii, doi mari „iubitori ai democrației” – Hitler și Stalin – au ales să nu se întâlnească personal, ci să își trimită aghiotanții: Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov. Rezultatul acelei întâlniri a fost Pactul Ribbentrop–Molotov, un acord de neagresiune care ascundea un protocol secret: împărțirea sferelor de influență în Europa de Est. Pentru România, consecințele au fost dramatice – în iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, fără ca Bucureștiul să fi fost măcar consultat.

Astăzi, doi alți „mari iubitori ai democrației” – Vladimir Putin și Donald Trump – preferă să se întâlnească personal. Vineri, în Alaska, cei doi vor discuta despre încheierea războiului din Ucraina. Problema este că aceste discuții ar urma să aibă loc fără participarea reprezentanților Ucrainei și ai Uniunii Europene. Istoria ne arată că înțelegerile încheiate peste capul statelor direct afectate lasă urme adânci, iar riscul este ca rezultatul să aducă o Rusie mai aproape de granițele României și o diminuare a garanțiilor de securitate pentru Europa de Est.

Merită amintit și un alt moment istoric, foarte diferit, în care o mare putere europeană a fost de partea noastră. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a sprijinit constant cauza românească. La Congresul de la Paris din 1856, după Războiul Crimeii, Franța a susținut unirea Principatelor Române. Trei ani mai târziu, tot cu sprijinul lui Napoleon al III-lea, a fost posibilă dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești, pas esențial spre formarea statului român modern.

Sprijinul Franței nu s-a oprit aici. După Războiul de Independență din 1877–1878, Parisul a fost printre primele capitale europene care au recunoscut independența României, stabilind relații diplomatice oficiale în 1880. Iar la Conferința de Pace de la Paris din 1919, Franța a susținut recunoașterea internațională a Marii Uniri, sprijinind includerea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei în granițele României Mari.

Astăzi există voci care susțin că România ar fi o „colonie franceză” și că președintele Emmanuel Macron ar avea o influență disproporționată asupra politicii interne. O privire onestă asupra istoriei arată însă că Franța a jucat adesea un rol favorabil pentru România, iar sprijinul său a fost decisiv în momente-cheie ale construcției statului nostru.

Lecția pactului Ribbentrop–Molotov rămâne valabilă: când marile puteri negociază fără a ține cont de statele direct vizate, rezultatul poate fi o schimbare de frontiere, o pierdere de suveranitate și o creștere a vulnerabilității geopolitice.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp