Ionuț Stăncelu

Cu ocazia zilei de 1 Decembrie mi-am amintit de un proiect care s-a desfășurat la TVR 1, pe vremea când eram copil, în 2006.

Paula Hriscu afirmă în continuare că ea este autoarea piesei și că piesa ei nu a fost cumpărată de către nicio „culoare politică”, că nu susține nicio „culoare politică” și că nu are nicio legătură cu politica, pentru că ea face muzică, nu politică.

„Am făcut o românească.” - Cu expresia aceasta mi-am dorit să încep text, când m-am gândit să-l scriu în urmă cu câteva săptămâni. Această expresie reflectă și reproduce un auto-stereotip social privind improvizația, ocolirea normei și soluția pragmatică de moment. „A face o românească” funcționează ca o oglindă a mentalității colective a societății noastre. Este vorba despre o poveste foarte scurtă, condensată într-o propoziție, pe care noi, românii, o spunem despre noi înșine. Foto: Inquam Photos

Donald Trump, împreună cu Steve Witkoff — desemnat de Casa Albă drept trimis special pentru negocierile de pace privind Ucraina — a prezentat un plan de pace conceput, în mare măsură, pe placul Rusiei. Trump le-a cerut ucrainenilor să accepte documentul până la data de 27.11., un termen care a stârnit reacții imediate: criminalul Vladimir Putin a salutat propunerea, în timp ce președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a descris momentul drept unul dintre cele mai dificile din istoria recentă a țării sale. Criticile au venit inclusiv din interiorul Partidului Republican.

Am citit în ultimele zile multe opinii despre ce ar trebui să facă diverși candidați, mai ales pentru a evita ca primarul capitalei să fie un pesedist sau fosta angajată a mai multor președinți PSD, devenită principala promotoare a unui candidat la prezidențiale care nu recunoaște legitimitatea alegerilor viitoare. Din aceste discuții am observat însă că mulți nu înțeleg ce este, de fapt, partidul SENS și ce tip de electorat are. Unii chiar îl confundă cu electoratul USR-ului, deși vorbim despre două baze electorale diferite.

Când am fost admis la cel mai bun liceu din județ, în anul 2008, am fost atins de o fudulie – după părerea mea – specific oltenească.

Miercuri am scris un text în care am încercat să surprind o imagine de moment a scenei politice românești. I-am criticat pe populiști, am criticat USL, dar și separat PSD-ul și PNL-ul — așa cum am făcut mereu de când scriu pe această platformă. Foto: Libertatea

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro

În ultimele luni s-au produs câteva modificări pe scena politică românească. Dreapta a început să se consolideze și are un potențial semnificativ. Prin „dreapta” nu mă refer la populiștii de la AUR și la tot ce gravitează în jurul lor sau sub ei: SOT, POT, Partidul Patrioților, Georgescu, Anca Alexandrescu etc. Pentru a avea o viață politică sănătoasă, cei mai reprezentativi lideri ai dreptei ar trebui să fie politicieni de tipul (tot mai conservatorului) Nicușor Dan și Ilie Bolojan, iar electoratul care se consideră de dreapta ar trebui să înțeleagă acest lucru, fără să cadă în capcana populismului.

Unii oameni care se nasc cu anumite talente (talanți) par să fie înclinați către autosuficiență. Poate cred că talentul de a da bine cu piciorul în minge, de a picta sau de a cânta minunat îi face înțelepți și capabili să înțeleagă, cu puțin efort, idei profunde despre religie, filosofie, politică sau morală. Devine ușor de înțeles de ce ajung, probabil, puțin confuzi în privința propriilor capacități atunci când cei din jur încep să-i strige „maestre”.