Ionuț Stăncelu

În politică, la fel ca în multe alte domenii, se poate oricând mai rău. Pot apărea, din diferite colțuri, demagogi, populiști, hoți și impostori mai mari decât cei de care eram deja speriați.

Lucram la altceva și am lăsat televizorul pornit; am prins frânturi din discursul lui J. D. Vance și apoi al lui Donald Trump de la spectacolul de pe stadion, care a fost, de fapt, despre ideologia MAGA — cea care „a salvat deja SUA” — nicidecum despre pretextul servit celor prezenți atunci când au fost invitați acolo. Foto: Mauro Scrobogna/Associated Press

Președintele Trump a rostit, în urmă cu câteva zile, un discurs la Museum of the Bible din Washington, în cadrul Comisiei pentru Libertatea Religioasă a Casei Albe. În intervenția sa, el a afirmat: „America a fost întemeiată prin credință, iar atunci când credința slăbește, țara noastră pare să slăbească. Când credința se întărește, așa cum se întâmplă acum, trecem printr-o perioadă foarte bună; după câțiva ani dificili, s-au întâmplat lucruri bune pentru țara noastră. (...) Sub administrația Trump ne apărăm drepturile și ne restaurăm identitatea ca națiune sub Dumnezeu. Suntem o singură națiune sub Dumnezeu și așa vom fi mereu.” Sursă foto: Atac de Constanța

De ce și, mai ales, cum ar trebui să scriem pe propria pagină de Facebook sau pe platforme precum Republica despre subiecte precum agresarea unui emigrant din Asia de Sud-Est și declarațiile rasiste ale unui parlamentar, asasinarea unui activist din SUA și evenimente pe care le considerăm ciudate și/sau lipsite de etică din societatea noastră? Un răspuns scurt: pentru a hrăni dezbaterea publică.

În 2016, cuvântul „post-truth” a fost ales cuvântul anului. Autori precum McIntyre și Matthew D’Ancona au legat modul în care a început să se schimbe lumea – și chiar gândirea noastră – de alegerea lui Trump ca președinte și de Brexit. Foto: Profimedia

Una dintre ideile la care am ajuns să reflectez ieri are legătură cu faptul că Charlie Kirk era exponentul perfect al influencerului tipic, pe care studiile nu îl recomandă ca fiind în măsură să explice oamenilor temele pe care le aborda: politică, religie, biologie, logică, tehnica argumentării etc. Este vorba despre o persoană care a început studii universitare, dar nu le-a dus la bun sfârșit. A găsit o nișă, s-a ținut de câteva idei și a crescut, putem spune, odată cu expansiunea rețelelor de socializare. A înființat asociația „Turning Point USA” în 2012 și a început să promoveze constant anumite idei, atât în mediul online, cât și în viața reală, prin intermediul campusurilor studențești.

Aș vrea să încep acest text spunând că nu a trebuit să dau prea mult scroll pe Facebook până să văd, necenzurat, cum a fost împușcat Charlie Kirk, iar dumneavoastră vă recomand să nu faceți același lucru. Foto: Jubilee / YouTube („Charlie Kirk vs. 25 Woke Students”)

Acest text este despre liderii de sindicat din învățământ și despre inspectoratele școlare. Una dintre marile slăbiciuni ale societății noastre este memoria colectivă: uităm repede. De aceea, merită să privim înapoi, către câteva momente esențiale care au marcat relația dintre învățământ și mediul politic.

Înțeleg multe dintre criticile aduse premierului Ilie Bolojan pentru deciziile luate până acum, dar nu reușesc să îmi imaginez cine ar putea să vină în locul lui. Și cred că nu sunt singurul care gândește astfel. Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Am fost timp de trei ani profesor de religie creștin-ortodoxă (o oră care este mai degrabă una de cateheză creștin-ortodoxă, dar nu acesta este subiectul textului de față) în trei școli, dintre care două în mediul rural, unde majoritatea elevilor erau romi, iar foarte mulți dintre ei frecventau biserici neoprotestante. De aceea, unul dintre mesajele cele mai importante pe care le-am accentuat la multe ore a fost cel transmis de Isus Hristos în pilda samariteanului milostiv. Foto: South Park – „Sermon on the ’Mount”, S27 (2025)