Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Echipa SiMonica își păstrează șansele

SiMonica

Aproape că mă simt vinovat pentru ce-am spus vineri seară, la Digi 24: meciul pe echipe nu-i totuna cu turneul individual, e alt tip de presiune psihică, când ai tricolorul în spate și mii de oameni care-ți strigă numele; iar Cehia este, în primul rând, o mare echipă, dincolo de suma valorilor individuale, câștigătoare a Fed Cup de 4 ori în ultimii 5 ani.

Dar n-am putut să răspund altfel repetării „patriotice” de către diverși tenisologi a scorului clar favorabil Simonei în întâlnirile cu Kvitová și Plíšková. Astfel de „încurajări” nu fac decât să creeze o atmosferă mai mult decât inutilă, chiar nocivă pentru psihicul Simonei, și așa nu foarte solid după cele întâmplate începând cu înfrângerea în primul tur de la AO.

Până la 2-2 în setul decisiv, Simo n-a făcut un meci rău. A servit binișor, a acoperit terenul cu renumita ei viteză de deplasare, a recuperat spectaculos destule mingi ca și pierdute, a reușit câteva lovituri câștigătoare. Fizic a fost foarte bine. Dar controlul psihic al partidei nu l-a avut niciun moment.

De partea cealaltă, Plíšková a jucat altfel decât o știam. Și-a mai moderat tactic loviturile în anumite momente, nu s-a rezumat la „bum-bum”, a pus stopuri inspirate, a lobat, a folosit crosul scurt cu minge moale. Se vede clar influența dirijării ei continue de pe bancă de către căpitanul de echipă.

După ce Simona a egalat la 4 și conducea cu 40-15, în setul 2, având și primul set câștigat, o clipă am sperat că poate să închidă meciul. Au urmat însă câteva minute, în care s-a topit pur și simplu pe teren, pierzând setul.

În decisiv, a reușit să mențină echilibrul până la 2-2, după care a căzut definitiv. Ultimele două ghemuri, în care era groggy, au durut...

Monica Niculescu, în schimb, a arătat o forță mentală ieșită din comun, trimițând spre Kvitová, odată cu fiecare minge, un val de presiune hotărâtă care a dat-o pe spate pe dubla campioană de la Wimbledon. A servit excelent, a recuperat in extremis, de nenumărate ori, cu dreapta ei tăiată, a pus scurte exact când trebuia, una chiar din serviciul Petrei!, a lobat cu precizie, iar cu reverul, de top 5 mondial, a împușcat-o pe cehoaică din toate pozițiile. Și a făcut și vreo trei passinguri perfecte cu dreapta liftată, nu tăiată, ceva rarissim la Monica!

Sper că victoria ei va fi un impuls care s-o ajute pe Simona să uite eșecul de ieri și să-și concentreze toată voința și luciditatea pentru meciul de astăzi.

Șansele noastre de câștig au rămas intacte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult