Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Echipa SiMonica își păstrează șansele

SiMonica

Aproape că mă simt vinovat pentru ce-am spus vineri seară, la Digi 24: meciul pe echipe nu-i totuna cu turneul individual, e alt tip de presiune psihică, când ai tricolorul în spate și mii de oameni care-ți strigă numele; iar Cehia este, în primul rând, o mare echipă, dincolo de suma valorilor individuale, câștigătoare a Fed Cup de 4 ori în ultimii 5 ani.

Dar n-am putut să răspund altfel repetării „patriotice” de către diverși tenisologi a scorului clar favorabil Simonei în întâlnirile cu Kvitová și Plíšková. Astfel de „încurajări” nu fac decât să creeze o atmosferă mai mult decât inutilă, chiar nocivă pentru psihicul Simonei, și așa nu foarte solid după cele întâmplate începând cu înfrângerea în primul tur de la AO.

Până la 2-2 în setul decisiv, Simo n-a făcut un meci rău. A servit binișor, a acoperit terenul cu renumita ei viteză de deplasare, a recuperat spectaculos destule mingi ca și pierdute, a reușit câteva lovituri câștigătoare. Fizic a fost foarte bine. Dar controlul psihic al partidei nu l-a avut niciun moment.

De partea cealaltă, Plíšková a jucat altfel decât o știam. Și-a mai moderat tactic loviturile în anumite momente, nu s-a rezumat la „bum-bum”, a pus stopuri inspirate, a lobat, a folosit crosul scurt cu minge moale. Se vede clar influența dirijării ei continue de pe bancă de către căpitanul de echipă.

După ce Simona a egalat la 4 și conducea cu 40-15, în setul 2, având și primul set câștigat, o clipă am sperat că poate să închidă meciul. Au urmat însă câteva minute, în care s-a topit pur și simplu pe teren, pierzând setul.

În decisiv, a reușit să mențină echilibrul până la 2-2, după care a căzut definitiv. Ultimele două ghemuri, în care era groggy, au durut...

Monica Niculescu, în schimb, a arătat o forță mentală ieșită din comun, trimițând spre Kvitová, odată cu fiecare minge, un val de presiune hotărâtă care a dat-o pe spate pe dubla campioană de la Wimbledon. A servit excelent, a recuperat in extremis, de nenumărate ori, cu dreapta ei tăiată, a pus scurte exact când trebuia, una chiar din serviciul Petrei!, a lobat cu precizie, iar cu reverul, de top 5 mondial, a împușcat-o pe cehoaică din toate pozițiile. Și a făcut și vreo trei passinguri perfecte cu dreapta liftată, nu tăiată, ceva rarissim la Monica!

Sper că victoria ei va fi un impuls care s-o ajute pe Simona să uite eșecul de ieri și să-și concentreze toată voința și luciditatea pentru meciul de astăzi.

Șansele noastre de câștig au rămas intacte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult