Diana Marcu

„Știu multe situații în care vecinii au sunat la 112, pentru că au auzit zgomote și țipete dintr-un apartament și, în momentul în care polițiștii au ajuns la fața locului și au solicitat să li se deschidă ușa, atât victima cât și agresorul au spus că au avut o discuție mai aprinsă și au întrebat: <Cine a sunat, domne’, pentru atâta lucru? Chiar n-au treabă la ei acasă?>” Cum se descifrează acest tip de reacție explică Angela Chirvăsuță, un polițist care nu amendează, nu judecă alegerile victimelor, nu le etichetează, ci previne violența.

Două foste jurnaliste și o muzeografă istoric au creat unul dintre cele mai curajoase proiecte de recunoaștere și vindecare identitară: Muzeul Abandonului, un spațiu digital și participativ care cartografiază cultura abandonului în România. Un spațiu în care o comunitate uriașă a cărei traumă colectivă nu a fost niciodată cu adevărat recunoscută și discutată public – cea a sutelor de mii de copii abandonați în anii comunismului după interzicerea avortului prin decretul 770/1966 – să fie văzută și acceptată social. Orfanii lui Ceaușescu sunt ai noștri, iar uneori și noi suntem abandonați.

Nicoleta, Anca, Andreea, Luminița și Marilena. Sunt cinci femei din București pe care le-a unit pâinea și viața. La propriu, nu doar în sens biblic. Mai jos, povestea lor și a oamenilor care le ajută să își păstreze rostul, ca fiecare dintre ele să poată spună demn: „Sunt brutăreasă”

O strângere de fonduri pentru achiziționarea unor mașini de spălat cu barieră septică, care să curețe lenjeriile nou-născuților prematuri sau cu grave probleme de sănătate, internați în secția de la „Marie Curie”, condusă de dr Cătălin Cîrstoveanu, îl face pe Doru Pușcașu să-și doneze onorariul câștigat la o cântare. O lună mai târziu, vocalul trupei Om la lună recidivează, iar banii câștigați de el la un concert sunt destinați aceleiași cauze: echipamente profesionale de curățare care să prevină infecțiile nosocomiale la copii. La cei mai vulnerabili copii (foto: Cristian Mitran).

„Am fi vrut să fie ideea noastră”, spune Sergiu Mircea despre proiect. Tată a trei copii mici, sub 10 ani, mărturisește că, „părinte fiind, trăiești momente de anxietate și te întrebi dacă copiii sunt în pericol”. „Nu aș putea spune că am trecut prin încercări majore însă sigur, și în baza informațiilor pe care le avem și din media, sentimentul de anxietate al nostru (n.r. al românilor) e mai mare decât în alte părți.”

Gelu Duminică anunță unul dintre programele la care asociația pe care o conduce lucrează: Parajuriștii, dedicat comunităților care doresc să intre în conflict cu autoritățile din cauza calității slabe a serviciilor pe care le primesc.

De zilele trecute, Alex este absolvent al Facultății de Geografie de la Universitatea din București (foto: Getty Guliver).

Când i-a sunat telefonul Maria Culescu a știut ce avea de făcut: a luat o mașină și s-a dus la Gara de Nord ca să o caute pe femeia care dormea cu fetița ei pe o bancă. Copila trecuse printr-un transplant de ficat la un spital din București și acum venise în Capitală la control și la analize. Nu erau locuri în spital și cele două venite din provincie nu aveau unde și nici la cine să stea. Așa că au ajuns... la gară.

Terapie constant. Asta este regula centrului Sf. Nectarie: ca fiecare copil să vină la terapie de minimum trei ori pe săptămână și să nu lipsească mai mult de trei săptămâni nemotivat.

Lecția solidarității și a respectului față de semeni se poate învăța de fiecare dintre noi și poate fi exersată, pentru început, în relația cu familia: cu partenerul, părinții, copii, apoi cu vecinii, iar de la ei și până la vânzătorul de la chioșcul cu ziare sau la persoana care dă cu mătura în fața unui magazin mai e puțin.