Diana Marcu

Dacă trei milioane de români ar da, fiecare, câte 5 lei, o singură dată, o fetiță de doar trei ani ar putea primi un intestin nou, poate în cursul acestui an, la o clinică din Boston, SUA.

Doamna cu părul alb din imagine este Ioana Antonescu. Și-a crescut cei cinci copii, de la care are zece nepoți, dar spune că vrea să ajute.

- În ce condiții v-ați retrage demisia? - În nicio condiție. Ar fi o dovadă de neseriozitate dusă la extrem ca peste o săptămână să îmi retrag demisia. Nu există „Îmi retrag demisia”. (Foto: Facebook Gabriela Firea)

Doctorul intrase în biroul managerului Silvi Ifrim, numită la conducerea Spitalului Clinic Colentina printr-o decizie a primarului Capitalei, Gabriela Firea.

Este pentru prima dată în România când la un nou-născut se folosesc și funcționează concomitent inima, plâmânul și rinichiul artificiali. (Foto: Diana Marcu/ Inima Copiilor)

Mama se ridica ca împinsă de-un resort de pe scaun și, câteva secunde mai târziu, știai că avea să dispară în cămară. Îi vedeam umbra prin firul de lumină căscat pe sub tocul ușii ghicindu-i zgomotul făcut în timp ce umbla printre rafturi. Și eu și frati-miu eram experți în a-i ghici mișcările. Știam ce-o să urmeze. Iar venise F. în vizită. Iar urma operațiunea „aprovizionarea”.

O parte dintre medicamentele aduse în România, în ultimii zece ani, au fost retrase de pe piață, fie pentru că monitorizarea lor a adus în discuție noi parametri care au schimbat raportul risc/beneficii, fie pentru că au apărut medicamente de nouă generație, afirmă Dan Zaharescu, directorul executiv al ARPIM

„Suntem atât de obișnuiți cu aceste lucruri..Este o obișnuință a noastră foarte tristă, înțelegeți? Practic nu ar trebui să existe așa ceva. Este un lucru pe care îl acceptăm cu toții, luptăm împotriva lui, dar parcă nu se mai termină”

„Sunt niște reguli foarte clare care în România nu sunt respectate, fie pentru că spitalele au fost construite după standarde care acum sunt demult depăşite, fie că renovările făcute prin spitale în ultimii ani nu au respectat de fapt regulile existente.” (Foto: Asociația „Inima Copiilor”)

Mihaelele sunt de Paște împreună. Iar la miezul nopții, când bisericile României vor răsuna de clopote, Mihaelele le vor spune celorlalte femei care sunt în dormitor „Hristos a Înviat!”

Și doare mai puțin o palmă, zgârie mai blând un urlet, ori coșmarul devine parfum atunci când un copil este lovit / violentat ori abuzat într-un spațiu public sau particular? Sunt alte semne la cap și în suflet ori pericolul e mai mare când copilul e tras de brațe într-o grădiniță de stat, sau într-una cu ștaif, acreditată ori ba?

“- Să nu încercați să vă găsiți dumneavoastră mama și nici să umblați prin spitale după una care vrea să își lase copilul. Nu e cazul știți, că dăm în alte alea – e infracțiune, e trafic de persoane, e răpire. Să așteptați, faceți-vă dosarul. Nici nu știți ce înseamnă un copil. Uite, fetele lui tata”. O îmbrățișare imaginară merge de la interlocutorul nostru către rama din care zâmbesc știrb două cârlionțate. „- Adoptate”, întreb? „ - Nu, nu.” (FOTO: Guliver Getty Images)