Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Extinderea constituțională a ticăloșiei

În țara de baștină a lui Eugen Ionescu, se discută aprins despre consecințele absurdului, nu despre absurdul însuși, acesta trecând drept normal.

Înainte de a întoarce pe toate părțile decizia de ieri a Curții Constituționale legată de abuzul în serviciu, nu poți să nu observi cum a fost produsă. De mai bine de 10 ani, în legea respectivă figurează sintagma „îndeplinire în mod defectuos” a îndatoririlor de serviciu. Ea a fost scrisă de juriști și votată de Parlament fără să zică cineva ceva.

O lege n-ar trebui verificată constituțional atunci când se adoptă, nu ani de zile după aceea?

Un deceniu întreg se judecă procese, se dau sentințe în cazuri de abuz în serviciu, nimeni nu zice un cuvânt, CCR nici atât. Și vine acum o inculpată „grea”, madam Bica, cu antrenament în chichițe avocățești, care contestă constituționalitatea legii. Și, pac!, contestația este admisă.

Mă întreb: oare câte asemenea expresii or mai fi plantate în legile acestei țări de către cei care le-au făcut, pentru uzul infractorilor de soi? Cuvinte puse acolo de hoți, pentru hoți?

Dincolo de discuțiile juridice pe marginea hotărârii CCR, important mi se pare mesajul transmis astfel. El corespunde infecției propagandistice răspândite constant de toți politicienii momentului, indiferent de culoare, de la Tăriceanu, la Băsescu, de la Dragnea și Ponta, până la Udrea și Ghiță: trăim într-un stat polițienesc, procurorii sunt un fel de securisto-milițieni, oamenii de bine sunt umflați pe nedrept.

Or, dacă trăiești în România și nu ești orb, n-ai cum să nu te întrebi: câte cazuri de funcționari publici abuzați de procurori am văzut și câte abuzuri crâncene comise de funcționarii publici asupra cetățenilor?

Fiecare dintre dumneavoastră poate relata cazuri de aroganță, dispreț, nedreptățire strigătoare la cer a unor oameni și favorizare pe față a altora, batjocorirea și, în ultimă instanță, jefuirea cetățenilor de către funcționari ai statului, făcută cu legea în mână, folosită pervers. Spunând „îndeplinirea cu încălcarea legilor”, CCR extinde de fapt aria de manifestare a ticăloșiilor celor care își folosesc funcțiile în interes personal, prejudiciind statul. Preaînalții judecători politici se înscriu și ei în asociația pentru protecția corupților și hoților.

Oricât de deprimantă ar fi această constatare, e loc și de mai rău. Căci, când indivizilor suspuși pe care i-am enumerat li se adaugă prea mulții simpli cetățeni care și-au reales, într-o veselie, primarii penali, aflați chiar și în spatele gratiilor, nu știu cum gândește un procuror DNA, dar ca jurnalist îți vine să-ți iei singur un interviu, cu o singură întrebare: mai are rost?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult