Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Extinderea constituțională a ticăloșiei

În țara de baștină a lui Eugen Ionescu, se discută aprins despre consecințele absurdului, nu despre absurdul însuși, acesta trecând drept normal.

Înainte de a întoarce pe toate părțile decizia de ieri a Curții Constituționale legată de abuzul în serviciu, nu poți să nu observi cum a fost produsă. De mai bine de 10 ani, în legea respectivă figurează sintagma „îndeplinire în mod defectuos” a îndatoririlor de serviciu. Ea a fost scrisă de juriști și votată de Parlament fără să zică cineva ceva.

O lege n-ar trebui verificată constituțional atunci când se adoptă, nu ani de zile după aceea?

Un deceniu întreg se judecă procese, se dau sentințe în cazuri de abuz în serviciu, nimeni nu zice un cuvânt, CCR nici atât. Și vine acum o inculpată „grea”, madam Bica, cu antrenament în chichițe avocățești, care contestă constituționalitatea legii. Și, pac!, contestația este admisă.

Mă întreb: oare câte asemenea expresii or mai fi plantate în legile acestei țări de către cei care le-au făcut, pentru uzul infractorilor de soi? Cuvinte puse acolo de hoți, pentru hoți?

Dincolo de discuțiile juridice pe marginea hotărârii CCR, important mi se pare mesajul transmis astfel. El corespunde infecției propagandistice răspândite constant de toți politicienii momentului, indiferent de culoare, de la Tăriceanu, la Băsescu, de la Dragnea și Ponta, până la Udrea și Ghiță: trăim într-un stat polițienesc, procurorii sunt un fel de securisto-milițieni, oamenii de bine sunt umflați pe nedrept.

Or, dacă trăiești în România și nu ești orb, n-ai cum să nu te întrebi: câte cazuri de funcționari publici abuzați de procurori am văzut și câte abuzuri crâncene comise de funcționarii publici asupra cetățenilor?

Fiecare dintre dumneavoastră poate relata cazuri de aroganță, dispreț, nedreptățire strigătoare la cer a unor oameni și favorizare pe față a altora, batjocorirea și, în ultimă instanță, jefuirea cetățenilor de către funcționari ai statului, făcută cu legea în mână, folosită pervers. Spunând „îndeplinirea cu încălcarea legilor”, CCR extinde de fapt aria de manifestare a ticăloșiilor celor care își folosesc funcțiile în interes personal, prejudiciind statul. Preaînalții judecători politici se înscriu și ei în asociația pentru protecția corupților și hoților.

Oricât de deprimantă ar fi această constatare, e loc și de mai rău. Căci, când indivizilor suspuși pe care i-am enumerat li se adaugă prea mulții simpli cetățeni care și-au reales, într-o veselie, primarii penali, aflați chiar și în spatele gratiilor, nu știu cum gândește un procuror DNA, dar ca jurnalist îți vine să-ți iei singur un interviu, cu o singură întrebare: mai are rost?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult