Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Extinderea constituțională a ticăloșiei

În țara de baștină a lui Eugen Ionescu, se discută aprins despre consecințele absurdului, nu despre absurdul însuși, acesta trecând drept normal.

Înainte de a întoarce pe toate părțile decizia de ieri a Curții Constituționale legată de abuzul în serviciu, nu poți să nu observi cum a fost produsă. De mai bine de 10 ani, în legea respectivă figurează sintagma „îndeplinire în mod defectuos” a îndatoririlor de serviciu. Ea a fost scrisă de juriști și votată de Parlament fără să zică cineva ceva.

O lege n-ar trebui verificată constituțional atunci când se adoptă, nu ani de zile după aceea?

Un deceniu întreg se judecă procese, se dau sentințe în cazuri de abuz în serviciu, nimeni nu zice un cuvânt, CCR nici atât. Și vine acum o inculpată „grea”, madam Bica, cu antrenament în chichițe avocățești, care contestă constituționalitatea legii. Și, pac!, contestația este admisă.

Mă întreb: oare câte asemenea expresii or mai fi plantate în legile acestei țări de către cei care le-au făcut, pentru uzul infractorilor de soi? Cuvinte puse acolo de hoți, pentru hoți?

Dincolo de discuțiile juridice pe marginea hotărârii CCR, important mi se pare mesajul transmis astfel. El corespunde infecției propagandistice răspândite constant de toți politicienii momentului, indiferent de culoare, de la Tăriceanu, la Băsescu, de la Dragnea și Ponta, până la Udrea și Ghiță: trăim într-un stat polițienesc, procurorii sunt un fel de securisto-milițieni, oamenii de bine sunt umflați pe nedrept.

Or, dacă trăiești în România și nu ești orb, n-ai cum să nu te întrebi: câte cazuri de funcționari publici abuzați de procurori am văzut și câte abuzuri crâncene comise de funcționarii publici asupra cetățenilor?

Fiecare dintre dumneavoastră poate relata cazuri de aroganță, dispreț, nedreptățire strigătoare la cer a unor oameni și favorizare pe față a altora, batjocorirea și, în ultimă instanță, jefuirea cetățenilor de către funcționari ai statului, făcută cu legea în mână, folosită pervers. Spunând „îndeplinirea cu încălcarea legilor”, CCR extinde de fapt aria de manifestare a ticăloșiilor celor care își folosesc funcțiile în interes personal, prejudiciind statul. Preaînalții judecători politici se înscriu și ei în asociația pentru protecția corupților și hoților.

Oricât de deprimantă ar fi această constatare, e loc și de mai rău. Căci, când indivizilor suspuși pe care i-am enumerat li se adaugă prea mulții simpli cetățeni care și-au reales, într-o veselie, primarii penali, aflați chiar și în spatele gratiilor, nu știu cum gândește un procuror DNA, dar ca jurnalist îți vine să-ți iei singur un interviu, cu o singură întrebare: mai are rost?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Dosarele Epstein / sursa foto: Profimedia

Carevasăzică qanonii au avut dreptate. Doar că nu era o pizzerie, ci o insulă. Și nu erau (doar) democrații, ci toată lumea, de la extrema stângă (Chomsky) la extrema dreaptă (Bannon, Thiel), de la președinți și consilieri prezidențiali la actori și regizori, de la multimiliardari la cercetători și profesori, de la membri ai familiilor regale la burghezi banali.

Citește mai mult

Invatamant superior / sursa foto: Profimedia

Eu m-am mirat că în universitățile occidentale este posibil să existe profesori universitari proveniți direct dintre practicieni, unii nici măcar n-au studiat respectiva disciplină pe care o predau, în facultățile absolvite de ei. Contează doar priceperea practică. Cum se spunea la noi pe vremuri: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În mod evident, în societatea occidentală, inclusiv la nivel universitar, se pune accent mult mai mult pe activitatea practică.

Citește mai mult