Firmele care angajează zilieri trebuie să îi plătească cu cel puțin 22 de lei/oră. Utilizarea lucrătorilor temporari: aspecte legale, fiscale și de securitate în muncă

Foto: Anna Maloverjan / Panthermedia / Profimedia

Gestionarea eficientă a forței de muncă, în special în activitățile sezoniere sau în cele cu intensitate diferită de la o perioadă la alta, reprezintă o provocare pentru departamentele de resurse umane, responsabile cu identificarea soluțiilor flexibile care să răspundă atât nevoilor de angajare ale candidaților, cât și cerințelor interne ale organizației. În acest context, colaborarea cu zilieri, respectiv muncitori care prestează activități cu caracter ocazional, reprezintă o soluție de adaptare la variația volumului de muncă și o alternativă practică la angajările permanente. Însă organizațiile interesate de această formă de angajare trebuie să țină cont de toate aspectele legale, cele mai importante fiind durata maximă a colaborării, remunerația minimă și evidența și raportarea datelor, dar și de implicațiile fiscale și de securitate în muncă.

Printre cele mai cunoscute domenii de activitate în care se folosește munca zilierilor se numără industria ospitalieră – restaurante, baruri, hoteluri și alte unități de cazare sau activități de alimentație (catering) pentru evenimente -, agricultura, silvicultura, însă lista prevăzută de lege cuprinde și alte domenii precum activitățile de organizare a expozițiilor, târgurilor și congreselor, publicitatea, activitățile de interpretare artistică etc.

Activitatea zilierilor este reglementată strict de Legea 52/2011, care oferă angajatorilor un cadru legal clar pentru colaborări temporare. Conform actului normativ, zilierii sunt persoane fizice, cetățeni români sau străini, care prestează activități ocazionale și care nu necesită calificare pentru un beneficiar, în schimbul unei remunerații.

Principalele avantaje ale utilizării zilierilor

Un prim avantaj constă în adaptarea la nevoile operaționale ale organizației. Utilizarea zilierilor permite acoperirea rapidă a necesarului de forță de muncă în perioadele de intensitate crescută, fără asumarea unor angajamente pe termen lung.

Un alt avantaj este legat de administrarea simplificată - deși angajarea zilierilor presupune respectarea unor proceduri clare, aceste colaborări nu necesită încheierea unui contract individual de muncă scris, ci doar înregistrarea electronică a activităților lor.

Aspecte legislative esențiale

Este foarte important ca specialiștii din resurse umane să cunoască prevederile legale specifice acestui tip de muncă temporară pentru a asigura conformitatea cu reglementările în vigoare. Printre cele mai importante cerințe sunt durata maximă a colaborării, remunerația minimă și evidența și raportarea datelor.

Legat de durata colaborării, angajatorii trebuie să țină cont de faptul că un zilier nu poate lucra pentru același beneficiar mai mult de 90 de zile cumulate într-un an calendaristic. Excepțiile sunt permise doar în anumite domenii reglementate de lege (de exemplu, agricultură sau silvicultură), unde durata poate fi extinsă la 180 de zile.

Referitor la remunerația minimă, tariful orar trebuie să fie cel puțin egal cu echivalentul pe oră al salariului minim brut pe țară garantat în plată (22,024 lei/oră). Plata se efectuează la sfârșitul fiecărei zile de lucru, dar poate fi stabilită la finalul săptămânii, lunii sau al perioadei de desfășurare a activității, cu acordul părților.

În ceea ce privește evidența și raportarea datelor, beneficiarul este obligat să înregistreze zilierii în Registrul electronic de evidență a zilierilor, utilizând aplicațiile web sau mobile, și să transmită informațiile către Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) înainte de începerea activității zilierilor.

Implicații fiscale și de securitate în muncă

Remunerația obținută de zilieri este supusă impozitului pe venit și contribuției de asigurări sociale (CAS), dar este exceptată de la contribuția de sănătate (CASS) și de la contribuția asiguratorie pentru muncă. Totuși, este important de reținut că, în conformitate cu Legea 52/2011, zilierii nu sunt asigurați în sistemul public de sănătate sau în cel de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale. Astfel, persoanele care realizează venituri asimilate salariilor (cazul zilierilor), pentru care nu se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, pot opta pentru plata CASS prin depunerea Declarației unice, dar nu sunt obligați, indiferent de valoarea indemnizației primite, chiar dacă aceasta depășește echivalentul a șase salarii minime pe economie într-un an.

Pe de altă parte, în cazul implicării unui zilier într-un accident de muncă, beneficiarul este responsabil de acoperirea cheltuielilor medicale aferente.

Pentru a minimiza riscurile asociate, companiile trebuie să asigure condiții de muncă sigure și conforme, având în vedere și campaniile recente de verificare derulate de ITM în ceea ce privește utilizarea zilierilor și a salariaților temporari.

Recomandări pentru implementarea colaborării cu zilierii

În concluzie, pentru utilizarea cu succes a acestei soluții cu scopul de a asigura forța de muncă cu caracter temporar necesară într-o anumită perioadă, organizația interesată trebuie să analizeze în detaliu toate aspectele pe care le implică, dar și prevederile legale aplicabile. În plus, când decide să apeleze la zilieri, este necesar ca angajatorul să actualizeze toate procesele interne implicate, de la administrarea resurselor umane, calcul salarial și raportare către autorități, până la integrare și comunicare internă, pentru a se asigura că strategia este eficientă și conformă cu reglementările în vigoare.

 A contribuit Eugen Marcu, Consultant Senior, Soluții de Servicii Externalizate, Deloitte România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp