Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Gibonii din Carpați

Știați că gibonul s-a aclimatizat și trăiește în România? Cele două exemplare, cunoscute sub numele de frații Tate, doi giboni adulți, zburdă de ani de zile nestringherite pe plaiurile noastre.

N-am scris nimic despre ei până acum, am și eu limite în a-mi mânji condeiul. Dar specimenele zbiară la mine din ecrane zi de zi, mai ceva decât atacurile cotidiene cu rachete ale Rusiei. Nu-i pot face să tacă, dar pot să zic și eu ceva. Scurt.

Este o batjocură cruntă pentru România faptul că acești inși au venit aici cu mâna-n chiloți și au ajuns milionari în câțiva ani. Cum? Folosindu-se de tâmpitele și tâmpiții din această țară, precum și de organele noastre bolnave. O reclamă mai bună decât frunza lui Udrea pentru alții ca ei: „Veniți în România! Aici e de noi!”.

Și mai e ceva ce mă zgârie pe creier: parcă-i văd, în curând, în loc să fie băgați după gratii, la Zoo, liberi, cu audiență și mai mare pe net, dându-ne cu tifla.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult