Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Privatizarea lui Dumnezeu și tunurile Armatei Române

 • Potrivit recensământului, în 10 ani, numărul ortodocșilor din România a scăzut masiv, cu 2,3 milioane. Și e vorba de credincioși declarați, câți or mai fi cei care au renunțat la religie, dar nu vor s-o spună...

De ce? De la BOR niciun răspuns, tace ca peștele primilor creștini. Tocmai pentru că știe răspunsurile.

Mai întâi, deoarece, într-un deceniu, mulți români au părăsit țara pentru Occidentul păcătoșit, unde pot să câștige un ban mai bun. Până la Dumnezeu, te mănâncă prețurile.

Apoi, majoritatea pur și simplu au constatat că dusul la biserică, darea de bani popilor, posturile și rugăciunile sunt de pomană, nu-i ajută cu nimic. Pentru că relația lor cu trimișii lui Dumnezeu pe pământ e aidoma celei cu doctorul, polițistul sau profesorul unde dai o șpagă și obții ceva, faptul că biserica nu le livrează nici baftă, nici miracole, nici scutiri, și nici nu le nenorocește dușmanii, îi face s-o lase dracului. Ceea ce nu înseamnă neapărat că trec în rândurile celor 1% atei și agnostici. Unii rămân cu un Dumnezeu privat, căruia i se roagă acasă, fără tămâie, aghiasmă, sfeșnice, cădelniță și cântat pe nas. Și fără șpagă. E mai rentabil.

Alții, nu mulți, au înțeles că nu au a-și pune nădejdea când sunt la necaz decât în ei înșiși sau în niște semeni de treabă. Sunt cei mai curajoși, cei care aleg să trăiască pe propriile picioare, fără propteaua Dumnezeu.

• Pițurcă și fiul, precum și șeful Romarm, sunt urmăriți penal pentru un tun cu măști din pandemie. Nu am de gând să fac analiza hoției, oricum destul de limpede, nici a vinovățiilor – e treaba magistraților. Observ doar că în spațiul public această anchetă presupune aspecte care nu țin de justiție.

Pentru că e vorba de fotbal și Armată, două zone care se bucură de multă simpatie populară. În cazul fotbalului, e greu de înțeles de ce, întrucât datul cu piciorul în minge frizează penibilul până la grotesc în confruntările internaționale din ultimele decenii ale echipelor românești, în primul rând Naționala. Totuși, fostul selecționer al lotului național și jucător al Stelei, Victor Pițurcă, va beneficia de un cor consistent de susținători, care vor zbiera că așa ne distrugem valorile, că e un dosar politic, că e lucrătura din umbră a lui Kovesi, care își pregătește candidatura la prezidențiale. Există un precedent ilustru – coruptul condamnat Gică Popescu. După părerea acestora, marii fotbaliști pot să fure, să fie corupți, să bea vârtos, să se drogheze, ei tot mari fotbaliști sunt și n-are nimeni dreptul să se atingă de ei.

Încrederea ridicată de care se bucură armata nu are nici ea o justificare rațională. Principala realizare a Armatei Române în ultimii 33 de ani este împușcarea civililor și a unor militari nevinovați în Decembrie 1989. Nepedepsită. Cazurile de corupție și delapidare printre cadrele cu grad mare sunt cu ghiotura, nici mai multe, nici mai puține decât peste tot în România. Numai că, niște domni generali care după salutul cu mâna la chipiu au băgat-o până la epoleți în bugetul Apărării, ne dau și acum, netulburați, lecții strategice la televizor. Cât despre actualul ei purtător de stindard, gen. Ciucă, merită să mai vorbim?

Cu toate acestea, în ciuda numeroșilor ei specialiști în tunuri, cu mască sau fără, Armata va fi percepută în continuare ca salvatoare a neamului, depozitară a onoarei și, de fapt, așezată deasupra legilor, care sunt pentru civili. Este una dintre tristele dovezi ale nesimțirii în care se simte bine acest popor.

• Că veni vorba de apărarea țării și de fotbal, dacă în România s-ar decreta mobilizare generală, primii care ar încerca s-o tulească ar fi vitejii galeriilor. Indivizi ca aceia care l-au silit pe arbitru să oprească meciul Sepsi Sf. Gheorghe – FC Craiova, din pricina strigăturilor rasiste scandate cu încăpățânare. „Mâncătorii de unguri”, paraleii patriei române, cei care mitraliază dușmanul cu înjurături, semințe și scuipați, gata oricând să sară la păruială, și-ar umple nădragii instant dacă ar trebui să lupte într-un război adevărat. Cine are gura mare, are inima cât un purice. Dar cum să nu se simtă tari și să se rupă în figuri, când șeful lor e în Parlament și are 14% în sondaje?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult