Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Privatizarea lui Dumnezeu și tunurile Armatei Române

 • Potrivit recensământului, în 10 ani, numărul ortodocșilor din România a scăzut masiv, cu 2,3 milioane. Și e vorba de credincioși declarați, câți or mai fi cei care au renunțat la religie, dar nu vor s-o spună...

De ce? De la BOR niciun răspuns, tace ca peștele primilor creștini. Tocmai pentru că știe răspunsurile.

Mai întâi, deoarece, într-un deceniu, mulți români au părăsit țara pentru Occidentul păcătoșit, unde pot să câștige un ban mai bun. Până la Dumnezeu, te mănâncă prețurile.

Apoi, majoritatea pur și simplu au constatat că dusul la biserică, darea de bani popilor, posturile și rugăciunile sunt de pomană, nu-i ajută cu nimic. Pentru că relația lor cu trimișii lui Dumnezeu pe pământ e aidoma celei cu doctorul, polițistul sau profesorul unde dai o șpagă și obții ceva, faptul că biserica nu le livrează nici baftă, nici miracole, nici scutiri, și nici nu le nenorocește dușmanii, îi face s-o lase dracului. Ceea ce nu înseamnă neapărat că trec în rândurile celor 1% atei și agnostici. Unii rămân cu un Dumnezeu privat, căruia i se roagă acasă, fără tămâie, aghiasmă, sfeșnice, cădelniță și cântat pe nas. Și fără șpagă. E mai rentabil.

Alții, nu mulți, au înțeles că nu au a-și pune nădejdea când sunt la necaz decât în ei înșiși sau în niște semeni de treabă. Sunt cei mai curajoși, cei care aleg să trăiască pe propriile picioare, fără propteaua Dumnezeu.

• Pițurcă și fiul, precum și șeful Romarm, sunt urmăriți penal pentru un tun cu măști din pandemie. Nu am de gând să fac analiza hoției, oricum destul de limpede, nici a vinovățiilor – e treaba magistraților. Observ doar că în spațiul public această anchetă presupune aspecte care nu țin de justiție.

Pentru că e vorba de fotbal și Armată, două zone care se bucură de multă simpatie populară. În cazul fotbalului, e greu de înțeles de ce, întrucât datul cu piciorul în minge frizează penibilul până la grotesc în confruntările internaționale din ultimele decenii ale echipelor românești, în primul rând Naționala. Totuși, fostul selecționer al lotului național și jucător al Stelei, Victor Pițurcă, va beneficia de un cor consistent de susținători, care vor zbiera că așa ne distrugem valorile, că e un dosar politic, că e lucrătura din umbră a lui Kovesi, care își pregătește candidatura la prezidențiale. Există un precedent ilustru – coruptul condamnat Gică Popescu. După părerea acestora, marii fotbaliști pot să fure, să fie corupți, să bea vârtos, să se drogheze, ei tot mari fotbaliști sunt și n-are nimeni dreptul să se atingă de ei.

Încrederea ridicată de care se bucură armata nu are nici ea o justificare rațională. Principala realizare a Armatei Române în ultimii 33 de ani este împușcarea civililor și a unor militari nevinovați în Decembrie 1989. Nepedepsită. Cazurile de corupție și delapidare printre cadrele cu grad mare sunt cu ghiotura, nici mai multe, nici mai puține decât peste tot în România. Numai că, niște domni generali care după salutul cu mâna la chipiu au băgat-o până la epoleți în bugetul Apărării, ne dau și acum, netulburați, lecții strategice la televizor. Cât despre actualul ei purtător de stindard, gen. Ciucă, merită să mai vorbim?

Cu toate acestea, în ciuda numeroșilor ei specialiști în tunuri, cu mască sau fără, Armata va fi percepută în continuare ca salvatoare a neamului, depozitară a onoarei și, de fapt, așezată deasupra legilor, care sunt pentru civili. Este una dintre tristele dovezi ale nesimțirii în care se simte bine acest popor.

• Că veni vorba de apărarea țării și de fotbal, dacă în România s-ar decreta mobilizare generală, primii care ar încerca s-o tulească ar fi vitejii galeriilor. Indivizi ca aceia care l-au silit pe arbitru să oprească meciul Sepsi Sf. Gheorghe – FC Craiova, din pricina strigăturilor rasiste scandate cu încăpățânare. „Mâncătorii de unguri”, paraleii patriei române, cei care mitraliază dușmanul cu înjurături, semințe și scuipați, gata oricând să sară la păruială, și-ar umple nădragii instant dacă ar trebui să lupte într-un război adevărat. Cine are gura mare, are inima cât un purice. Dar cum să nu se simtă tari și să se rupă în figuri, când șeful lor e în Parlament și are 14% în sondaje?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult

 expert contabil

Pentru fiecare 10.000 de lei distribuiți, impozitul crește de la 1.111 lei la 1.905 lei, iar firmele trebuie să verifice activul net și capitalul social înainte de a face orice distribuție. „Cota de 16% intră în vigoare de la 1 ianuarie, dar se aplică pentru dividendele distribuite după 1 ianuarie. Or, ce dividende pot eu să distribui în ianuarie? Pe cele din trimestru IV, cele care se formează chiar acum”, explică expertul contabil.

Citește mai mult