Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Privatizarea lui Dumnezeu și tunurile Armatei Române

 • Potrivit recensământului, în 10 ani, numărul ortodocșilor din România a scăzut masiv, cu 2,3 milioane. Și e vorba de credincioși declarați, câți or mai fi cei care au renunțat la religie, dar nu vor s-o spună...

De ce? De la BOR niciun răspuns, tace ca peștele primilor creștini. Tocmai pentru că știe răspunsurile.

Mai întâi, deoarece, într-un deceniu, mulți români au părăsit țara pentru Occidentul păcătoșit, unde pot să câștige un ban mai bun. Până la Dumnezeu, te mănâncă prețurile.

Apoi, majoritatea pur și simplu au constatat că dusul la biserică, darea de bani popilor, posturile și rugăciunile sunt de pomană, nu-i ajută cu nimic. Pentru că relația lor cu trimișii lui Dumnezeu pe pământ e aidoma celei cu doctorul, polițistul sau profesorul unde dai o șpagă și obții ceva, faptul că biserica nu le livrează nici baftă, nici miracole, nici scutiri, și nici nu le nenorocește dușmanii, îi face s-o lase dracului. Ceea ce nu înseamnă neapărat că trec în rândurile celor 1% atei și agnostici. Unii rămân cu un Dumnezeu privat, căruia i se roagă acasă, fără tămâie, aghiasmă, sfeșnice, cădelniță și cântat pe nas. Și fără șpagă. E mai rentabil.

Alții, nu mulți, au înțeles că nu au a-și pune nădejdea când sunt la necaz decât în ei înșiși sau în niște semeni de treabă. Sunt cei mai curajoși, cei care aleg să trăiască pe propriile picioare, fără propteaua Dumnezeu.

• Pițurcă și fiul, precum și șeful Romarm, sunt urmăriți penal pentru un tun cu măști din pandemie. Nu am de gând să fac analiza hoției, oricum destul de limpede, nici a vinovățiilor – e treaba magistraților. Observ doar că în spațiul public această anchetă presupune aspecte care nu țin de justiție.

Pentru că e vorba de fotbal și Armată, două zone care se bucură de multă simpatie populară. În cazul fotbalului, e greu de înțeles de ce, întrucât datul cu piciorul în minge frizează penibilul până la grotesc în confruntările internaționale din ultimele decenii ale echipelor românești, în primul rând Naționala. Totuși, fostul selecționer al lotului național și jucător al Stelei, Victor Pițurcă, va beneficia de un cor consistent de susținători, care vor zbiera că așa ne distrugem valorile, că e un dosar politic, că e lucrătura din umbră a lui Kovesi, care își pregătește candidatura la prezidențiale. Există un precedent ilustru – coruptul condamnat Gică Popescu. După părerea acestora, marii fotbaliști pot să fure, să fie corupți, să bea vârtos, să se drogheze, ei tot mari fotbaliști sunt și n-are nimeni dreptul să se atingă de ei.

Încrederea ridicată de care se bucură armata nu are nici ea o justificare rațională. Principala realizare a Armatei Române în ultimii 33 de ani este împușcarea civililor și a unor militari nevinovați în Decembrie 1989. Nepedepsită. Cazurile de corupție și delapidare printre cadrele cu grad mare sunt cu ghiotura, nici mai multe, nici mai puține decât peste tot în România. Numai că, niște domni generali care după salutul cu mâna la chipiu au băgat-o până la epoleți în bugetul Apărării, ne dau și acum, netulburați, lecții strategice la televizor. Cât despre actualul ei purtător de stindard, gen. Ciucă, merită să mai vorbim?

Cu toate acestea, în ciuda numeroșilor ei specialiști în tunuri, cu mască sau fără, Armata va fi percepută în continuare ca salvatoare a neamului, depozitară a onoarei și, de fapt, așezată deasupra legilor, care sunt pentru civili. Este una dintre tristele dovezi ale nesimțirii în care se simte bine acest popor.

• Că veni vorba de apărarea țării și de fotbal, dacă în România s-ar decreta mobilizare generală, primii care ar încerca s-o tulească ar fi vitejii galeriilor. Indivizi ca aceia care l-au silit pe arbitru să oprească meciul Sepsi Sf. Gheorghe – FC Craiova, din pricina strigăturilor rasiste scandate cu încăpățânare. „Mâncătorii de unguri”, paraleii patriei române, cei care mitraliază dușmanul cu înjurături, semințe și scuipați, gata oricând să sară la păruială, și-ar umple nădragii instant dacă ar trebui să lupte într-un război adevărat. Cine are gura mare, are inima cât un purice. Dar cum să nu se simtă tari și să se rupă în figuri, când șeful lor e în Parlament și are 14% în sondaje?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult