Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Hai să nu ne batem în aberații cu Karneha

Cristian Tudor Popescu

În comentariul precedent, privind comportamentul de Sturmbannführer al premierului Karl Nehammer față de România, puneam cititorilor întrebarea: „Să ne amintim că Hitler a fost austriac?”. Opiniile au fost de tot felul. Am și eu un răspuns la întrebare: acesta este NU.

Spre deosebire de NEIN-ul lui Nehammer și Karner, subsemnatul și argumentez.

Faptul că Adolf Hitler a fost austriac are tot atâta relevanță în cazul neadmiterii României în Schengen cât afirmațiile cuplului Karneha, repetate cu vocile „We are the robots” ale formației Kraftwerk, că migranții ilegal din Austria vin prin România, zburând peste Ungaria, și că au ei o listă cu firmele austriece din aceeași Românie care sunt hărțuite de autorități.

„Hitler a fost austriac” induce ideea că austriecii sunt o nație de naziști. Ceea ce nu trebuie să demonstrez că este o aberație.

Mai mult, nici nu sunt fani ai prezentei acțiuni Karneha. În afară de cei doi, nu am observat propagarea unui discurs asemănător al altor membri ai guvernului Austriei, nici măcar ai partidului ÖVP din coaliție. N-am văzut în presa austriacă vreun articol de susținere pentru acțiunea Karneha, au apărut în schimb articole critice, ca acelea din Kurier, cu titlul „Austria caută un țap ispășitor” sau din influentul Die Presse: „Înscenarea Schengenproblem”.

Președintele Austriei, Alexander van der Bellen, își exprimă regretul profund „față de decizia guvernului de a bloca aderarea României și Bulgariei”. Vicecancelarul Werner Kogler se declară împotriva veto-ului Austriei. Băncile Erste și Raiffeisen îl consideră un gest „surprinzător și regretabil”. 

Ar fi rău ca românii să avanseze pe calea aberațiilor agresive, deschisă de Karneha. Cu „răzbunări” deja trâmbițate, de genul: retragem conturile de la băncile austriece, rupem contracte, nu mai mergem la ski în Austria, nu mai alimentăm de la OMV, nu mai cumpărăm Pfanner sau Red Bull etc. Astfel de acțiuni ar fi îndreptate împotriva unor cetățeni și organizații private din Austria, care nu s-au solidarizat cu acțiunea Karneha și nici nu au vreun interes s-o facă. Dimpotrivă, interesele lor fiind comerciale, nu pot decât să dorească intrarea noastră în Schengen, pentru că asta ar contribui la creșterea afacerilor cu România.

Și atunci, ce-i de făcut mai departe?, veți întreba. Răspuns: ce am făcut și până acum. Dincolo de înfrângerea de moment, România a câștigat în imagine, în ochii Europei, în toată povestea asta. Am îndeplinit ce ne-a cerut UE pentru securizarea frontierelor („ba chiar mai mult”, după cum declară Comisia Europeană), am convins Olanda, invitând-o să verifice pe teren, să ne accepte, ne-am susținut corect și ferm, până la capăt, candidatura. Nu am încercat să punem bețe în roate, în replică, accederii favoritei Austriei, Croația.

Nu dispărem de pe hartă pentru că n-am intrat nici acum în Schengen. Dimpotrivă, ne putem continua cu fruntea sus drumul către unirea noastră deplină cu Uniunea Europeană.

Dacă v-am părut prea optimist, atunci citiți următoarea altă întrebare urâtă: dar cât de unită va mai fi Uniunea Europeană?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult