Foto: Alexander Nemenov/ AFP / Profimedia
Câteva mii de oameni au venit la înmormântarea lui Aleksei Navalnîi. La prima vedere par puțini. Dacă ne gândim bine însă, nu-i deloc așa. Fiecare dintre cei prezenți știe că poate fi arestat pe loc de gealații lui Putin, sau fotografiat și fișat pentru a fi urmărit toată viața, sau ucis curând prin otrăvire, infarct miocardic sau accident vascular provocat, aruncare de la etaj. Iată de ce, de fapt, sunt foarte mulți.
Conștiința și curajul unei națiuni nu stau în mulțime. Câteva mii, câteva sute sau chiar câteva zeci, de la popor la popor, sunt purtătorii ei. În Piața Universității, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, n-au fost mai mult de 5.000 de manifestanți. În regimul Putin, care în materie de bestialitate și dispreț față de credința creștin-ortodoxă e comparabil doar cu cel al lui Stalin sau Hitler, miile de oameni veniți să-l însoțească pe ultimul drum pe martirul Navalnîi îmi dau, pentru prima dată, speranța că, înainte de „eliberarea” rușilor și rusofililor din Ucraina, Țările Baltice sau Moldova, poporul rus se poate elibera pe sine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
