Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Leonardo s-ar fi simțit jignit?

Cristian Tudor Popescu

Întrucât sunt întrebat în continuare ce părere am în legătură cu „scandalul” deschiderii Olimpiadei de la Paris, să ne deslușim:

Imaginea „Cinei cea de taină” nu vine din Biblie. În Evangheliile sinoptice, Matei, Marcu, Luca, nu există niciun fel de indicații de așezare a personajelor, nu se spune că Iisus era la mijlocul unei mese lungi și nu în capul mesei, că toate personajele sunt plasate teatral de o singură parte a mesei, cu fața la privitor, sunt doar pomenite cuvintele Mântuitorului când le dă apostolilor pâinea și vinul. Nici în Evanghelia după Ioan nu există, dar apar elemente vizuale de acțiune, mult mai puțin prezente în mintea credincioșilor sub titlul „Cina cea de taină”: Iisus se dezbracă de haine și se încinge cu un ștergar (dacă-l vedeam în spectacol pe Hristos în pielea goală, cu un prosop în jurul șoldurilor, era un scandal și mai mare, nu?) și spală picioarele apostolilor, apoi intinge cu o bucățică de pâine pe care i-o oferă lui Iuda, ca semn al trădării ce va să vină.

„Cina cea de taină”, așa cum e întipărită în conștiința publică, este creată de imaginația artistică a lui Leonardo da Vinci. E O FICȚIUNE PICTURALĂ. Prin urmare, poate doar Leonardo s-ar fi putut simți ofensat de remontarea „netradițională” a „Cinei…” sale în deschiderea Olimpiadei. Ceea ce e greu de crezut, dat fiind că L`Uomo Universale a fost acuzat de către autoritățile din Florența de două ori pentru homosexualitate, a făcut închisoare pentru asta, dar a scăpat de pedeapsa standard în epocă, castrarea și arderea pe rug.

Altfel, pentru subsemnatul, Uvertura olimpică desfășurată în Paris, la propriu, a fost cea mai originală și memorabilă din câte am văzut, cea mai străbătută de artă, cu stil și anvergură demne de marea Franță. Până și ploaia a părut o idee regizorală inspirată... Cred că i-ar fi plăcut pictorului Leonardo. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult