Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

N-a pierdut Azarenka, a bătut-o Irina!

Înjurători ai Simonei, nu vă bucurați: n-a câștigat primul meci la Roma pentru că nu a ținut neapărat să-l câștige.

Atitudinea ei în întâlnirea cu Daria Gavrilova a fost: „Joc fără să mă întrebuințez la maximum și dacă nu pierd, e bine, dacă da, asta e”. Departe de concentrarea și voința de a învinge din finala madrilenă cu Cibulková (cu care seamănă bine Gavrilova!), i-am numărat Simonei în primul set pierdut nu mai puțin de 16 greșeli neforțate, în vreme ce cu Stosur, de pildă, făcuse 6 în tot meciul – pe urmă, n-am mai numărat...

De partea cealaltă, Gavrilova, jucătoarea-scai, capabilă să se agațe și să retrimită un număr mare de mingi ca și pierdute, s-a mobilizat simțind că-i rost să mai treacă un tur, cu victorie la Halep, a alergat din răsputeri, a țipat, a râs singură. Au fost destule momente în care Simona putea să întoarcă rezultatul, dar cred că se gândea la Roland Garros, marele țel, nu la a se mai consuma în turneul la care Ilie Năstase tocmai a declarat că el nici nu se ducea, prefera să se antreneze pentru Paris...

Irina, în schimb, a jucat tenis de tenis. Compactă, hotărâtă, fără să dea vreun semn de „respect” pentru Azarenka, numărul 5 mondial, a intrat „la bătaie” cu bombardiera bielorusă. Am văzut sumedenie de schimburi iuți și dure, ca de karate, Irina lăsând-o pe Vica „în ghete”, cu o ultimă torpilă imparabilă.

A servit excelent, 7 ași, față de 2 ai Azarenkăi, 2 duble greșeli, Azarenka 6, câștigând 80% dintre punctele jucate cu primul serviciu. Iar serviciul 2, cu kick înalt pe rever, a fost mereu deranjant.

Totuși, trebuie spus că dubla campioană de la Indian Wells și Miami a părut insuficient adaptată jocului pe zgură. De multe ori a trimis o lovitură tare, care, pe hard, probabil ar fi fost câștigătoare, a lăsat garda jos și a primit de la Irina, pe zgura lentă a Romei, o contră în plină figură.

În plus, văzând că scorul se adună la outsidera Begu, Azarenka s-a enervat și a forțat, cu aroganță de mare campioană, făcând mai multe greșeli decât mingi excepționale.

Pe scurt însă, n-am nicio ezitare să afirm că n-a pierdut Victoria Azarenka – a bătut-o în luptă dreaptă Irina Camelia Begu, care capătă din ce în ce mai mult „față” de Top 20 și mai sus.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Istorie Europa / sursa foto: Profimedia

Pentru membrii și susținătorii MAGA, nimic nu e mai respingător decât modelul social european – să-i spunem free market welfare liberal democracy (cu „liberal democracy” ca prescurtare pentru o societate și un regim politic centrate pe domnia legii, drepturile omului și incluziune/nondiscriminare).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ilia Malinin / sursa foto: Profimedia

Ca fost sportiv, împlicat în formarea sportivilor de performanță de nivel internațional, pasionat de tradiționalul conflict și diferențele radicale dintre școala sovietică și cele occidentale, mi-a atras imediat atenția situația: un sportiv de top, calificat la Jocurile Olimpice, care se refugiază în social media după un eșec - acesta e un subiect psihologic de maxim interes.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult