Cea mai frumoasă privire a unei femei, din câte am văzut în viața mea: Simona, desprinzându-se la 4-2 în setul 2, cu pumnul strâns, dar mișcat lent, ochii reci, calmi, trimițând raze laser albastre până în creierul ferocei Dominika Cibulková , cu mesajul: oricât te-ai zbate, o să te dau pe spate.
Privirea asta, privirea Mangustei, n-am mai văzut-o din setul decisiv cu Azarenka, în sferturile US Open 2015.
Simona a câștigat la Madrid al doilea titlu mare al carierei, alături de Indian Wells, dar cred că mai important e felul în care l-a câștigat.
În sfârșit, Simona a schimbat. A ieșit din planul A, jocul de regularitate, stânga-dreapta, „țăcăneala superioară” cu care aștepta greșeala adversarei și a intrat cu totul în planul B, defensivă agresivă.
Mă așteptam ca în meciul cu scunda Cibulková (1,61 m) Simona s-o deranjeze înălțându-i mingi cu spin deasupra umerilor. A recurs și la asta, uneori, cu succes, dar modul principal de a face punct a fost atacul, dând drumul la braț și lovind mingea în plin.
Cum a găsit puțin loc de întors, Simona a schimbat prima direcția loviturii, a deschis terenul cu unghiuri, a făcut pasul în față și a lovit decisiv. La începutul setului 2, slovaca sălbatică, „bomba blondă” a avut o privire buimacă văzând că Simona „se ia în gură cu ea”: „Ce-i asta, intră în jocul în care eu sunt tare și mă bate?!”.
A mai destrămat-o psihic cu ceva Simona, cu recuperări de mingi „imposibile”, ca și pierdute. Chiar dacă Cibulková a câștigat până la urmă punctul, gândul că trebuie mereu să mai dea încă o dată în minge pentru asta sapă în creier.
Exemplul maxim: Dominika pune bine un stop cu reverul în lung de linie, Simona aleargă, ajunge și trimite în cros. Dominika anticipează, fuge și agață mingea cu dreapta aruncând-o în 80% din teren rămas liber. Simona vine înapoi de la fileu, parcă zboară 5 metri și, cu spatele la plasă, îi retrimite mingea la mână Dominikăi. Slovaca e atât de uluită de sprintul Simonei, încât lovește afară 2-3 m...
Și, în sfârșit, sau poate, în început, serviciul. Simona nu a mai servit atât de bine de la meciul din 2014, de la Singapore, câștigat cu 6-2, 6-0 la Serena Williams. Practic, Cibulková nu i-a văzut al doilea serviciu, iar ultimul punct al meciului a fost un as!
Ce să mai spun? Dacă nu va renunța la acest stil de a juca, indiferent cu ce adversară și cât e scorul, dacă își păstrează psihicul echilibrat, de killeriță calmă, pe care îl are acum, cu Darren Cahill alături putem spera chiar și la un Roland Garros.
Împreună cu Rohan Bopanna, Florin Mergea a câștigat în fața puternicilor Dodig și Melo, după un meci uriaș, cu sufletul la gură, 12-10 în maxi tie-break.
Deci, mâine, după finala cu Horia Tecău și Julien Rojer, încă un român va fi campeon la Madrid 2016, de departe cel mai bun turneu din istoria tenisului românesc!
