Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nicușor Dan, „naționalismul sănătos” și o întrebare retorică

Nicușor Dan și „naționalismul sănătos”

Președintele Nicușor Dan și-a prezentat marți, în fața „tinerilor ortodocși”, noua sa doctrină politică, pe care a definit-o drept „naționalism sănătos” (în opoziție evidentă cu „naționalismul nesănătos”, promovat de Știm Noi Cine).

Deocamdată, e doar o formulă politică, nu un proiect, pentru că președintele ne-a pus să completăm pe linia punctată.

Ce înseamnă „naționalism sănătos”? Să producem mai mult în România? Să apărăm interesele economice românești? Să investim în educație și cultură? Să protejăm patrimoniul? Să reconstruim încrederea românilor în propriul stat? Nicușor Dan nu ne-a spus.

DAR… este Nicușor Dan (acuzat, după un an de mandat, că a devenit prietenul pesediștilor și securiștilor) omul capabil să inspire această încredere a românilor moderați în propria țară? Poate președintele inspira un patriotism matur, care să „recupereze” populația care urmează azi tot felul de fantasme periculoase, ieșite din cutia cu monștri a național ceaușismului?

Dvs. ce credeți?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult