Am încercat să-mi păstrez calmul și l-am întrebat ce facem cu cei din triburile din Africa sau asiaticii de prin Sri Lanka care n-au auzit niciodată de evreul Isus Hristos în numele cărora au înființat unii oameni o nouă religie. A zis că e vina africanilor și asiaticilor pentru că Dumnezeu îi cheamă pe toți la el. Foto: Inquam Photos/ George Călin

Nu există nicio frază în Biblie care să îndemne sau măcar să spună ceva cu privire la cultul moaștelor. Iisus Hristos nu spune nicăieri că trebuie conservate și venerate rămășițele de carne și oase ale vreunuia dintre apostolii și mucenicii ce vor fi dați morții în numele Lui. Sau ale celor cu mare credință în Dumnezeu.

În Belgia, din motivul închipuit de a nu leza religiile coexistente, s-a propus la un moment dat să nu mai avem urări de “Crăciun fericit”, ci de “Sărbători de iarnă fericite”. De ce spun că acest motiv este închipuit? Pentru că, de fapt, interzicând orice manifestare religioasă, toate religiile sunt oprimate, iar singurul care încearcă să triumfe este ateismul. Tot așa, pretindem că respectăm toate culturile (multiculturalism), dar de fapt le anulăm pe toate ca să triumfe aculturația și globalismul.

Bisericile ortodoxă și catolică au avut acești doi copii pe mână 12 ani, la școală. Și în afară de narativul cel mai sărac despre creștinism, aceste biserici n-au fost în stare să le dea nimic, cu excepția unor discursuri pe ton înalt și revoltat. Care la ei nu merg. Pur și simplu. (Foto: Profimedia Images)

„Hristos a înviat!” nu se cânta, ci se trăia, se simțea ca bătaie de inimă. Și bobocul de floare închis în mine în așteptare înflorea! Îl simțeam deschizându-se...

Pe cei ce resping dezgustați patriotic insectele în meniul românului și se pregătesc să se ghiftuiască creștinește cu cadavre de miei, îmi îngădui să-i informez că vestitorul lui Iisus, Sf. Ioan Botezătorul, se hrănea, potrivit Sfintei Scripturi, cu lăcuste și miere sălbatică, nicidecum cu drob.

Românii au optat să dea Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Iată o probă de discernământ care merită să fie aplaudată. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

​De ce se vâră în forță religia pe gâtul elevilor prin legile Educației? De ce s-a ivit ideea religiei ca materie de examen la bacalaureat? De ce guvernul, prin trimisa lui Iohannis la ministerul Educației, vrea ca tinerii să învețe nu despre religie, ci religia ca disciplină cu valoare de adevăr, cum e matematica, și care să fie pusă în practică?

Asistăm la transformarea societății noastre într-una religioasă. S-au luptat, cu sute de ani înainte, revoluționarii noștri să ieșim din negura evului mediu bisericesc în care populația trebuia să suporte deopotrivă jugul asupritorilor dar și al clericilor, ca astăzi să revină o fantoma mistică animată de ideologia tulburată a anilor interbelici. Foto MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia

Chestiunea oportunității acestei propuneri nu mi se pare atât de importantă (personal, sunt mai curând neutră), dar poate surprinde virulența unor oponenți, care profită de prilej nu pentru a se poziționa contra acestei prevederi concrete (ea devine un pretext), ci pentru a lovi Biserica, în ansamblul ei. (Foto: Inquam Photos)