Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nole n-a jucat cu nimeni

Foto CTP

Nu mai știu ce să scriu de omul ăsta. Dar nu pot să nu scriu. Nole s-a dus la Shanghai Masters 1000 ca să lupte cu jucători cu cel puțin 10 ani mai tineri. Marii lui rivali, Federer și Nadal, au plecat din arenă în cerul zeilor tenisului. Simpla prezență a lui Novak Djoković într-un meci ATP e un miracol, că te temi să nu se destrame. 

Pe deasupra, căldura și umezeala Shanghaiului, care l-au îngenuncheat până și pe un cârlan vivace ca Holger Rune. Rolex Masters nu-i lipsește din panoplie, Nole a mai câștigat turneul de vreo 4 ori. Are cele mai multe turnee Masters 1000 câștigate din istoria tenisului. Și atunci, ce Dumnezeu poate să fie înlăuntrul său ca să-l mâne într-o luptă la frontiera omenescului?

Învingându-l în sfertul de finală pe belgianul Bergs, Nole a mai avut puterea să declare: „M-am străduit să rămân în viață pe teren”. Și chiar asta a făcut. Nu doar în meciul cu Bergs, în toate meciurile precedente. Cu fața congestionată, respirând ca un pește pe uscat, părea că în orice clipă poate să abandoneze. După ce a pierdut setul 2 cu Jaume Munar, a căzut pur și simplu din picioare, zdrobit. După minute întregi, s-a ridicat și a câștigat decisivul cu 6-2.

La un moment dat, l-am văzut lovindu-și tare cu racheta pulpele chinuite în nenumărate contre-pied-uri și sprinturi. Parcă i-ar fi dat bice unui cal. Mi s-a strâns inima, dar în secunda aceea am înțeles ceva.

În toată viața lui în tenis, Novak Djoković NU A JUCAT CU NIMENI. Nu s-a uitat dincolo de fileu. Nici racheta, nici mingea nu l-au interesat. Singurul lui adversar a fost propriul său corp pe care creierul său l-a silit să facă lucruri inimaginabile. Gândiți-vă că tenisul lui Nole se compune în primul rând din miile de ore petrecute în antrenamente de stretching, în izolare și tăcere, doar el și trupul lui.

Nu știu cum și când androidul Nole, pe care îl iubesc din nou, de când a părăsit Serbia brutelor naționalist-putiniste ale lui Vučić, va ieși de pe teren...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult