Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Nole n-a jucat cu nimeni

Foto CTP

Nu mai știu ce să scriu de omul ăsta. Dar nu pot să nu scriu. Nole s-a dus la Shanghai Masters 1000 ca să lupte cu jucători cu cel puțin 10 ani mai tineri. Marii lui rivali, Federer și Nadal, au plecat din arenă în cerul zeilor tenisului. Simpla prezență a lui Novak Djoković într-un meci ATP e un miracol, că te temi să nu se destrame. 

Pe deasupra, căldura și umezeala Shanghaiului, care l-au îngenuncheat până și pe un cârlan vivace ca Holger Rune. Rolex Masters nu-i lipsește din panoplie, Nole a mai câștigat turneul de vreo 4 ori. Are cele mai multe turnee Masters 1000 câștigate din istoria tenisului. Și atunci, ce Dumnezeu poate să fie înlăuntrul său ca să-l mâne într-o luptă la frontiera omenescului?

Învingându-l în sfertul de finală pe belgianul Bergs, Nole a mai avut puterea să declare: „M-am străduit să rămân în viață pe teren”. Și chiar asta a făcut. Nu doar în meciul cu Bergs, în toate meciurile precedente. Cu fața congestionată, respirând ca un pește pe uscat, părea că în orice clipă poate să abandoneze. După ce a pierdut setul 2 cu Jaume Munar, a căzut pur și simplu din picioare, zdrobit. După minute întregi, s-a ridicat și a câștigat decisivul cu 6-2.

La un moment dat, l-am văzut lovindu-și tare cu racheta pulpele chinuite în nenumărate contre-pied-uri și sprinturi. Parcă i-ar fi dat bice unui cal. Mi s-a strâns inima, dar în secunda aceea am înțeles ceva.

În toată viața lui în tenis, Novak Djoković NU A JUCAT CU NIMENI. Nu s-a uitat dincolo de fileu. Nici racheta, nici mingea nu l-au interesat. Singurul lui adversar a fost propriul său corp pe care creierul său l-a silit să facă lucruri inimaginabile. Gândiți-vă că tenisul lui Nole se compune în primul rând din miile de ore petrecute în antrenamente de stretching, în izolare și tăcere, doar el și trupul lui.

Nu știu cum și când androidul Nole, pe care îl iubesc din nou, de când a părăsit Serbia brutelor naționalist-putiniste ale lui Vučić, va ieși de pe teren...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

joc de joaca -

Zbatere fără precedent la nivel internațional privind accesul copiilor la rețelele sociale. Dezbateri, păreri peste păreri, dileme, vinovați și acuzați. Dar eu vin și vă întreb altceva: unde este alternativa? Ce am făcut noi, ca societate, ca și comunități locale, de-a lungul anilor, nu neapărat să descurajăm gadgeturile, dar să oferim (și) alte atracții? sursa foto: Mădălina Lungu

Citește mai mult

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult