sursa foto: Profimedia
Alexandra Căpitănescu și trupa ei au obținut rezultat istoric la Eurovision 2026. Cifrele arată așa: locul 3 în clasamentul final, locul 2 la televot în finală, locul 2 în semifinală. Însă, în spatele acestora, se ascunde povestea unei fete de 22 de ani, care urmărește Eurovision de când era mică, și care a ajuns acum să-și transmită mesajul pe scena mult visată, în văzul a peste 160 de milioane de telespectatori.
În ediția aniversară de 70 de ani, România a revenit la Eurovision după 3 ani în care a lipsit complet din competiție. Întoarcerea nu a venit cu o piesă „cuminte”, ci cu una care a stârnit rapid reacții, interpretări și „anxietate colectivă” în țara noastră.
Bulgaria a câștigat Eurovision 2026 cu 516 puncte, urmată de Israel cu 343 de puncte. România, reprezentată de Alexandra Căpitănescu cu „Choke Me”, a terminat competiția pe locul 3, cu 296 de puncte. Este al treilea loc 3 din istoria participării României la Eurovision, după 2005 și 2010.
Deși clasamentul final a fost decis și de voturile juriului - România a primit 12 puncte doar din partea Luxemburgului și a acordat 12 puncte Australiei -, reacțiile publicului au împins România până pe locul 2 în televot. Cu 230 de puncte primite din partea publicului, al doilea cel mai mare scor de televot după Bulgaria, România a fost una dintre surprizele serii.
Iar poate cel mai interesant lucru este că piesa care a stârnit atât de multă anxietate online în România a devenit una dintre cele mai bine primite de publicul european.
Finala de anul acesta a fost marcată și de cel mai amplu boicot politic din istoria de 70 de ani a concursului: Spania, Irlanda, Olanda, Islanda și Slovenia au refuzat oficial participarea, protestând față de prezența Israelului în competiție.
Revenind la melodia Alexandrei Căpitănescu, aceasta a trezit multe reacții și păreri online, de la străini, dar mai ales de la români. Internetul românesc părea împărțit între cei care până acum considerau că Eurovision este învechit și „cringe”, iar acum se temeau că avem încă un motiv „să ne facem de râs”; și cei care consideră că piesa este exact revenirea de care aveam nevoie ca să fim remarcați din nou.
Piesa intitulată „Choke Me” a stârnit multe reacții care nu s-au oprit doar la muzică. Unii au văzut curaj, alții au văzut scandal. A fost una dintre acele reprezentații care păreau construite cu foarte multă intenție: modernă, futuristă și suficient de diferită încât să nu poată fi ignorată.
Mulți au interpretat imediat titlul într-o cheie sexuală și au început să vorbească despre pericolul pe care l-ar reprezenta pentru tinerele femei - de parcă ele nu trăiesc deja într-o cultură în care sexualizarea este omniprezentă, prin muzică și nu numai.
Interesant este că aceleași reacții apar mult mai rar în fața unor piese internaționale mult mai explicite, aspect semnalat la un moment dat și de Alexandra. Poate că diferența nu este conținutul în sine, ci faptul că, de data aceasta, România urma să fie asociată cu o astfel de piesă „diferită” în fața Europei.
În timp ce internetul discuta dacă versurile sunt prea provocatoare, mă întrebam însă câți dintre cei care au interpretat totul prin filtrul panicii morale s-au gândit și la anxietatea tot mai prezentă în rândul tinerilor.
Anxietate despre care a vorbit și Alexandra Căpitănescu în interviurile ei, explicând că piesa este o metaforă - despre presiunea pe care o punem uneori asupra noastră, despre frici interioare, nesiguranță și sentimentul de a fi sufocat emoțional de propriile așteptări. Deci, în niciun caz despre sexualitate.
Artista a explicat nu doar în interviuri, ci și prin scenografie, cum melodia este de fapt despre anxietatea ei și, poate, și despre presiunea de a reprezenta România.
De ce alegem să presupunem mai întâi ce e mai rău, în loc să credem că acest Eurovision este unul dintre cele mai importante momente din cariera ei?
Și da, probabil că nimeni nu s-a așteptat ca un titlu precum „Choke Me” să treacă neobservat. Poate că tocmai acesta a fost și riscul asumat. Pentru că, după ani de absență sau prezență ștearsă, România avea nevoie nu doar să participe din nou, ci să fie remarcată. Într-un fel, reacțiile la „Choke Me” nu au fost doar despre indignare sau patriotism. Au părut ele însele o demonstrație de anxietate colectivă: despre cum va fi percepută România prin această melodie.
În ultimii ani, am rămas cu o idee pe care încerc să o aplic în relațiile din jurul meu: „Alege cea mai generoasă interpretare.”. Practic, încerc să aleg să văd intențiile celuilalt în cea mai bună variantă posibilă, înainte să presupun ce e mai rău.
Poate că ar trebui să facem asta mai des și cu oamenii pe care îi vedem online.
Cred că ar trebui să avem mai multă încredere în artiștii tineri care urcă pe scenă cu presiunea unei țări întregi pe umeri și care, la fel ca noi, își doresc să reușească și să fie respectați.
Poate că România nu s-a întors la Eurovision într-un mod pe placul tuturor, dar s-a întors într-un mod imposibil de ignorat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.