Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lecția doamnei Ana. Împinsă de curiozitate, am abordat-o cu un compliment și am aflat o poveste de viață care m-a impresionat

Femeia din Sibiu / sursa foto: Facebook Andra Samoila

sursa foto: Facebook / Andra Samoilă

Fix acum o săptămână, am cunoscut-o pe doamna Ana. Mi-a atras atenția postura ei demnă, stoică și modul relaxat în care și-a aprins țigara. Era o dimineață caldă în Sibiu și eu eram abia la prima cafea. Așa că am început să îmi fac povești în cap (cum bine îmi e felul) despre ea. Oare ce a fost la viața ei și mai ales câți ani are? Prima bănuială a fost că sigur a lucrat ca balerină, după modul impecabil în care își ținea piciorul arcuit, bine strâns în pantoful fin de piele.

Împinsă de curiozitate, am abordat-o cu un compliment și am aflat că doamna Ana a fost profesor universitar de filozofie. De loc din Iași, s-a îndrăgostit de un sas și a rămas la Sibiu. Zice că tot Iașiul e cel mai frumos oraș din România, că are ceva magic, greu de descris și nu pot să o contrazic. Are 85 de ani și e prea târziu să se mai lase de fumat, după cum i-au recomandat doctorii. Văduvă de la 35 de ani, îmi povestește că în ultima vreme îi lăcrimează foarte tare ochii. „Poate că sunt toate lacrimile pe care nu le-am plâns la timpul lor”, zice tot ea.

Își aștepta nepoții în vizită și se bucură că a trăit vremurile de demult, când parcă toate erau mai simple și oneste, chiar dacă viața a încercat-o la greu. Doamna Ana se bucură că a avut timp să vorbească cu cineva despre toate astea și îmi mulțumește, cu zâmbetul pe bune și lacrimi în ochi, că am ascultat-o. Încheie înduioșător întâlnirea clandestină, cu replica: „Dumnezeu lucrează prin oameni și nu degeaba ne-am întâlnit azi”, că mare bucurie i-am făcut.

Am plecat bucuroasă de bucuria ei și mi-am zis că, data viitoare când mai văd bătrâni singuri pe bancă (cum sunt mulți în țara noastră), nu o să îi mai compătimesc, ci o să mă rog să fie cineva care să își facă timp să schimbe două vorbe cu ei, pentru că bătrânii sunt plini de povești. Trebuie să ai doar ochi să îi vezi și urechi să îi asculți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult