Foto: Pană Tudor/ Inquam Photos
Se constată, fără dificultate, în zona „creștinismului” de zi cu zi din România, că nu încreștinarea, ci atașamentul față de instituție, instituționalizarea persoanei, sterilizarea gândirii și simțirii fac, din păcate, parte din realitate.
„Creștinul” cotidian e atașat mecanic de instituție, nu de Hristos cel viu și prezent care invită la urmarea Sa, ci de lozinca moartă, ușor de repetat și de dat cu ea în cap, nu de A/ adevărul care trebuie existențial asumat și mărturisit răspicat. Prin fapte care vorbesc elocvent.
Adevărul, odată re-cunoscut, induce încredere deplină, schimbare lăuntrică, implicare comunitară, gândire cu mintea ta și sacrificiu cu inima ta.
Lozinca „credinței” care crede că crede (și nu cercetează), nu. Ea este, ornamental, mereu și comod aflată la purtător, e operativă și integrativă în sferele religioase dominate și adormite de ortopraxie, ritualism, formalism și superstiții mieros validate spre coeziunea „turmei” arhipăstorite, niciodată „lămurite prin foc”, niciodată trezite.
A fost nevoie de un guru cu gura viclean „aurită”, ivit pe un cal alb ca o „industrie” a viitorului ecologist, pentru a suna „trezirea în conștiință”. Hristos, cel predicat de mulți dintre înalții Săi „slujitorii” nu reușise, întrucât el nu era de fapt El.
Instituționalizarea și birocratizarea (credinței, persoanei, gândirii și simțirii) NU este încreștinare, ci abdicare înainte de angajarea în lupta cu tine, cu patimile iraționale niciodată mărturisite, cu demonii care te luptă și te înving, chiar în momentul când te-au convins că ești în ordine, bine situat moral, net superior „păcătosului”, „globalistului”, „soroșistului” și ecumenistului (fictiv) de lângă tine, acest monstru care uneltește „eviscerarea” Bisericii și „dărâmarea” credinței străbune, vajnic apărate de vechi securiști care-și oferă „patriotic” serviciile Școlii, Academiei, țării și poporului însuși, inși disperat implicați în lupta cu „intelectualii publici” și „Centrala de Propagandă” a Europei, inexplicabil refractare la salvatoarea „înțelepciune rusească”. În mâinile lor imaculate stă soarta României non-europene, eliberată finalmente din robia UE.
Codul descifrării strategiei „vrăjmașului” e scris înțelept în limba (proto)bătrână. Totul e să îl accesăm în viitorul proxim, populist-suveranist și „creștin” triumfalist.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.