Economist şi doctor în economie. Director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent, cu excepția perioadelor în care a fost : președinte Banca Agricolă/Raiffeisen (1999-2002) și CEC (2005-2007) ; și Consilier al Directorului executiv FMI (1996-1998). Consultant al FMI şi al Comisiei Europene – misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon, Moldova.
Eu nu sunt politician. Textul meu nu are nimic politic în el. Asta, desigur, dacă acceptăm că un economist poate critica argumentat politicile iresponsabile promovate de guverne succesive ale României.
Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia
Deficitul bugetar al țării este încă uriaș, chiar dacă a mai coborât de la nivelul de 9,3% din PIB, unde l-a dus iresponsabilitatea extremă a guvernului Ciolacu. Continuarea reformelor este imperios necesară, chiar dacă acestea ajung la reduceri de personal în sectorul public și la restructurarea întreprinderilor de stat cu pierderi. Dacă aceste reforme se opresc, atingerea în acest an a deficitului de 6,2% din PIB, aprobat de parlament, devine problematică, ca și continuarea finanțării deficitului de către piața financiară, internă și internațională.
Problema principală care se pune este în ce măsură poate fi limitat impactul prețului carburantului în industrii cu efecte care se propagă în lanț în economie. Asta înseamnă ca intervenția punctuală a autorităților să vizeze cele două industrii cu o dependență mai ridicată de prețul combustibilului: transporturile și agricultura. foto: Profimedia
Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.
Bag de seamă că a fi politician nu presupune decât întâmplător să înțelegi funcționarea economiei și deci să adopți politici sănătoase și durabile. Aproape că nu mă mir când un politician de vârf spune despre deficitul bugetar că îl deranjează într-un loc pe care pudoarea mă împiedică să îl menţionez. Și mai observ un lucru: pentru anumiți politicieni, repetarea acelorași enormități de foarte multe ori este un excelent mod, după mintea lor, de a face oamenii să le şi creadă.
Tema impozitării progresive a veniturilor revine recurent pe agenda publică. De aceea aș vrea să sintetizez opinia mea despre acest impozit, atât de drag socialiștilor din întreaga lume. foto: Inquam Photos / George Călin
Timp de mai bine de două decenii România a fost între performerii creșterii economice nu doar în domeniul PIB pe locuitor unde am trecut de la 39% din media Uniunii Europene, la paritatea puterii de cumpărare, la 78% în anul 2024. Numeroși indicatori confirmă această evoluție spectaculoasă, de la creșterea numărului de kilometri de autostradă, la îmbunătățirea semnificativă a speranței de viață a românilor. foto: Inquam Photos / George Călin
Eu, unul, m-am săturat ca de mere pădurețe de toate Cassandrele care prevăd prăbușirea economiei și a întregii țări sub povara programului criminal al guvernului Bolojan. foto: Inquam Photos / George Călin