Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu scapi de cg dacă arzi ct

Serviciile de informații, SRI, SIE, STS, poate și Contrainformațiile Armatei, precum și Președinția, nu fac publice datele din care să rezulte clar implicarea „actorului statal” Rusia în alegerile prezidențiale, în ciuda îngrijorărilor manifestate de capitalele occidentale. De ce? Pentru că nu le au. De ce? Din indolență și incompetență, nu pentru că Rusia n-ar fi cât se poate de interesată în victoria candidatului cg, după cum Kremlinul a declarat în mod repetat. 

 Până la reluarea alegerilor prezidențiale, nu se va lămuri (cum cer Nicușor Dan și Crin Antonescu) nimic în plus față de ce se știe. Dar și dacă s-ar da publicității poze cu Putin înmânându-i un plic cu bani și instrucțiuni lui cg în rubașcă, asta nu i-ar șterge niciun vot lui Mesia cu Macete. Ba chiar se vor înmulți voturile pentru el, cu fiecare zi pe care Iohannis o mai petrece la Cotroceni.

Prin urmare, a-i interzice lui cg să candideze din nou îl va transforma într-o tumoare imensă inoperabilă, în organismul românesc. Nemaipunând la socoteală că în locul lui ar putea să se arunce un Dan Puric, care se poate dovedi chiar mai periculos.

În acest moment, democrația de pe aici are picioarele rupte. A-l bloca pe cg, înseamnă să arzi ct și rmn și s-o lași să zacă în scaunul cu rotile, în loc să o pui pe masa de operație. (Cu dubla măsură față de cazul Șoșoacă, să se descurce CCR).

Iar sala de operație, cum am spus-o și înainte de anularea turului 2, nu mai poate fi alta decât cabina de vot. Acolo, România democrată și europeană o să moară sau o să scape.

În caz contrar, boala groaznică de care suferă, mai lungă sau mai scurtă, înseamnă moarte sigură. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult