Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pentru Simona, mă rog ca Maria să nu iasă din tenis

Maria Sharapova nu s-a declarat „lucrată” de către „Binom”. N-a pretins că e victima unei conspirații, că dopajul ei este un dosar „comandat politic”, menit s-o scoată din Topul tenisului mondial. A spus: „Am comis o mare greșeală. Voi face față consecințelor. Mi-ar părea rău să ies așa din tenis, sportul pe care-l iubesc”.

Și mie mi-ar părea rău. Dar nu pot să nu observ că circumstanțele atenuante prezentate de Maria sunt subțiri. Era publică din septembrie 2015 intenția organismului antidoping WADA de a pune pe lista substanțelor interzise Meldoniumul, decizie oficializată la 1 ianuarie 2016. În 3 luni, numerosul și bine plătitul staff al Sharapovei n-a avut timp să ia la cunoștință ce spunea WADA?!

Apoi, Maria afirmă că a primit un mail în legătură cu interzicerea Meldoniumului, dar că l-a trecut cu vederea. Păi, nu ea trebuia să-l aibă în vedere, ci, iarăși, echipa, medicul – adică jucătoarea a primit mail-ul și aceștia nu? Și cum să „treci cu vederea” un anunț cu privire la o substanță ce va fi interzisă, care îți poate crea mari probleme?

Ca ziarist de tenis, studiind acest sport de o jumătate de veac, îmi iau îngăduința să spun că Sharapova nu mi s-a părut a arăta vreodată ca o jucătoare dopată. Dopingul imprimă un grafic de performanță necredibil, o rezistență susținută uimitor pe perioade mari de timp, care dă senzația de nenatural. Or, Maria are un pattern de joc marcat de suișuri fulminante și căderi surprinzătoare, uneori în timpul unui singur meci, iar stilul ei nu se bazează pe anduranță, pentru care Meldoniumul, crescând aportul de oxigen și îmbunătățind circulația, ar fi util. Ea este o atacantă pursânge, care vrea să termine punctele repede, joacă riscant, cu lovituri uneori „inventate”; acest tip de Blitzkrieg cere în primul rând concentrare mentală la nivel înalt și o tehnică deosebită în regim de viteză, nu rezistență fizică pe termen lung.

Ceea ce nu înseamnă că s-ar putea ține seama de asta în judecarea Mariei. Faptul că substanța respectivă a fost depistată recent și la alți sportivi ruși, în atletism și patinaj, face foarte puțin probabilă „iertarea” rusoaicei. Va primi în cel mai bun caz un an de suspendare. Sharapova l-ar putea traversa, mai ales că are accidentări repetate în ultima vreme și ar putea folosi acest an pentru a se reface. Dar dacă va fi vorba de 3-4 ani, la cei 28 ai ei, asta înseamnă sfârșitul...

Ceea ce ar fi o mare pierdere pentru tenis și pentru Simona. Cât de idiot poți să fii să te bucuri, cum deja unii au început, că plecarea Sharapovei i-ar lăsa „culoar liber” campioanei noastre? Rivalitatea cu Maria cea Mare nu poate să-i fie decât de folos Simonei Halep. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult