Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pentru Simona, mă rog ca Maria să nu iasă din tenis

Maria Sharapova nu s-a declarat „lucrată” de către „Binom”. N-a pretins că e victima unei conspirații, că dopajul ei este un dosar „comandat politic”, menit s-o scoată din Topul tenisului mondial. A spus: „Am comis o mare greșeală. Voi face față consecințelor. Mi-ar părea rău să ies așa din tenis, sportul pe care-l iubesc”.

Și mie mi-ar părea rău. Dar nu pot să nu observ că circumstanțele atenuante prezentate de Maria sunt subțiri. Era publică din septembrie 2015 intenția organismului antidoping WADA de a pune pe lista substanțelor interzise Meldoniumul, decizie oficializată la 1 ianuarie 2016. În 3 luni, numerosul și bine plătitul staff al Sharapovei n-a avut timp să ia la cunoștință ce spunea WADA?!

Apoi, Maria afirmă că a primit un mail în legătură cu interzicerea Meldoniumului, dar că l-a trecut cu vederea. Păi, nu ea trebuia să-l aibă în vedere, ci, iarăși, echipa, medicul – adică jucătoarea a primit mail-ul și aceștia nu? Și cum să „treci cu vederea” un anunț cu privire la o substanță ce va fi interzisă, care îți poate crea mari probleme?

Ca ziarist de tenis, studiind acest sport de o jumătate de veac, îmi iau îngăduința să spun că Sharapova nu mi s-a părut a arăta vreodată ca o jucătoare dopată. Dopingul imprimă un grafic de performanță necredibil, o rezistență susținută uimitor pe perioade mari de timp, care dă senzația de nenatural. Or, Maria are un pattern de joc marcat de suișuri fulminante și căderi surprinzătoare, uneori în timpul unui singur meci, iar stilul ei nu se bazează pe anduranță, pentru care Meldoniumul, crescând aportul de oxigen și îmbunătățind circulația, ar fi util. Ea este o atacantă pursânge, care vrea să termine punctele repede, joacă riscant, cu lovituri uneori „inventate”; acest tip de Blitzkrieg cere în primul rând concentrare mentală la nivel înalt și o tehnică deosebită în regim de viteză, nu rezistență fizică pe termen lung.

Ceea ce nu înseamnă că s-ar putea ține seama de asta în judecarea Mariei. Faptul că substanța respectivă a fost depistată recent și la alți sportivi ruși, în atletism și patinaj, face foarte puțin probabilă „iertarea” rusoaicei. Va primi în cel mai bun caz un an de suspendare. Sharapova l-ar putea traversa, mai ales că are accidentări repetate în ultima vreme și ar putea folosi acest an pentru a se reface. Dar dacă va fi vorba de 3-4 ani, la cei 28 ai ei, asta înseamnă sfârșitul...

Ceea ce ar fi o mare pierdere pentru tenis și pentru Simona. Cât de idiot poți să fii să te bucuri, cum deja unii au început, că plecarea Sharapovei i-ar lăsa „culoar liber” campioanei noastre? Rivalitatea cu Maria cea Mare nu poate să-i fie decât de folos Simonei Halep. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Nicușor Dan AP

Tudor Postelnicu, Ministru de Interne de tristă amintire al lui Nicolae Ceauşescu (1987-1989) şi fost şef al Securităţii comuniste (1978-1989), nu a rămas în istorie prin cine ştie ce ispravă, ci printr-o vorbă memorabilă rostită în timpul uneia din şedinţele procesului intentat, în 1990, foştilor demnitari comunişti: „Am fost un dobitoc”, a grăit acesta în încercarea de a se debarasa de trecutul nu tocmai onorant. Cu toţii facem alegeri proaste în viaţă. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu---

Privesc reportajele care relatează despre cei 100.000 de oameni din Prahova stând la cozi cu bidoanele să ia apă. Dacă ar fi fără sonor și cuvinte scrise pe ecran, aș putea să cred că sunt din Ucraina. De o săptămână în România se petrece o criză umanitară tipică distrugerilor provocate de război – dar încă fără război. România arată de parcă în toate instituțiile statului ar fi plantați sabotori profesioniști. De fapt, e vorba de impostori amatori. Amatori de bani mulți, câștigați fără să miște un deget – poate altă parte a corpului.

Citește mai mult