Am fost la concert.
Vorbesc și română, și rusă, deci înțeleg ambele tabere. Hai să vă zic cum s-au reflectat pe stadion cei „50.000 de fani ruși care vin să creeze haos” la concertul unui băiat de care nu ați auzit vreodată, adică Max Korzh.
Iată mesajele pe care le-a transmis artistul și acțiunile publicului:
- „Nu contează ce pașaport aveți, de unde sunteți. Aici suntem toți ai noștri. Cel mai important e că trăim acum, în prezent, nu ieri, nu mâine, ASTĂZI!”
- „Și acum toată lumea se ia în brațe! Haideți, îmbrățișați-vă! Și acum cu toții, la 3..2..1… BU-CU-REȘTI! “ (în rusă e Бухарест și se citește Buharest)
Gândiți-vă că 80% din cei prezenți (excepție fiind moldovenii) nu știu un cuvânt în română și poate nu-i leagă nimic de România, dar respectul pentru locul care le-a adus cele mai fericite momente din viață a fost prezent!
- A ținut să cheme un traducător cu el pe scenă și să se adreseze localnicilor PE LIMBA LOR. Adică a transmis un mesaj de recunoștință românilor, spunându-le că nu a mai fost aici, dar îi place mult vibe-ul. Câte trupe internaționale au mai făcut asta?!
- În partea romantică a concertului, s-a adresat băieților: „Băieți, fraților, ce norocoși sunteți, câte fete frumoase aveți în jur! Aveți grijă de fete, să nu le supărați”
- A îndemnat publicul să se gândească la cei care nu au avut posibilitatea să ajungă la concert. Un stadion întreg a strigat până în cer și înapoi „Когда-нибудь ты будешь с нами / Într-o zi vei fi cu noi“ - cel mai puternic argument pentru un om care construiește comunități unite.
- La un moment dat, Max Korj a apărut cu o chitară pe o scenă mică din mijlocul stadionului. Ce a spus? „Așezati-vă, dragilor. Ați obosit. Așezați-vă și bucurați-vă de muzică. Nici nu trebuie să mă vedeți pe mine.” În acel moment, m-am simțit pe Arena Națională ca într-o sufragerie unde ne-am adunat noi, prietenii, și cântăm despre viață.
- Unul dintre cele mai emoționante momente: piesa dedicată băieților care au murit pe front. Celor care nu mai sunt printre noi. Și știți ce era în jurul meu? Oameni ștergându-și lacrimile. Pentru că nu mai există familie de ucraineni să nu aibă pe cineva mort pe front. Iar acest moment a fost, sâmbătă, o terapie pentru zeci de mii de tineri.
- Mesajul de final: „Nimeni niciodată nu vă poate fura fericirea. Fiți recunoscători, vreau să vă uitați în jur și să vă mulțumiți unul altuia pentru ce ați trăit astăzi aici. Haideți, îmbrățișați-vă. Îmbrățișați-vă cu străinii, spuneți-le mulțumesc.“
- Și gândul meu de final. 4 ore de concert! 4 ore în care un băiat care a rămas fără țară (are interzis în Belarus) și-a făcut propria țară, adunând în jurul lui tineri care simt la fel. A adus muzica lui în cele mai întunecate sertare ale inimii și le-a luminat. Sâmbătă, nu am mai fost ruși, ucraineni, moldoveni, beloruși, kazahi - am fost “ai noștri”.
Ne-a oropsit pe toți URSS-ul, dar ne-a dat și ceva ce ne scoate din mocirlă și ne aduce împreună - o limbă rusă cu tot cu cultura, profunzimea și sufletul ei. Iar asta nu ne poate lua niciun război.
Mi-aș dori ca românii să fie mai curioși pentru tot ce înseamnă cultura din Est. Cu respectul și cuvântul dat, oamenii ăștia nu se joacă. Este literă de lege. Iar sufletul cântărește mai mult decât toate kilogramele de aur luate la un loc. Ceea ce a demonstrat și Max Korzh prin muzica lui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp



Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.