Planul. Ce a căutat de fapt Tudorel Toader azi la Parchetul General

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

„Vizita” pe care domnul Tudorel Toader a făcut-o de dimineață la Parchetul General are șpilul ei. De ce s-a dus dl. Toader intempestiv la Ministerul Public? Cu cine voia să se întâlnească? De ce a simțit nevoia să anunțe că începe demersurile pentru desemnarea unui nou procuror general, deși mandatul dlui Augustin Lazăr expiră la sfârșitul lunii aprilie? De ce atâta grabă?

Câteva răspunsuri.

• De ce s-a dus cum s-a dus, fără să se anunțe, fără să sune la ușă? Pentru că pe dl. ministru îl intersează „cooperarea loială între instituții” doar când are de făcut o pâră la vecinul Dorneanu de la Curte. În realitate, dl. Toader vrea să fie știut drept dl. Gâde. Omul cu ievaluarea (pe care o folosește ca pe o lamă de ghilotină) vrea să i se știe de frică. Mic de statură, dl. Toader se vede mare om de stat, în fața căruia se deschide orice ușă. Dar mai e ceva în descinderea pe nepusă masă de azi dimineață. Tudorel Toader a mizat pe efectul de Volgă neagră atunci când a dat buzna la Parchetul general: e vorba de sentimentul că poți fi ridicat oricând, că poți fi băgat jos din dispoziție de sus, că băieții te pot duce la orice oră din zi și din noapte la Secție. Ca orice slujbaș zelos al unui regim autoritar, domnul Toader a bătut la ușa Parchetului cu piciorul.

• Cu cine voia să se întâlnească? Cu nimeni. Dl. Toader s-a dus la Ministerul public să NU se întâlnească cu procurorul general. Altfel spus, s-a dus acasă la dl. Lazăr doar ca să nu-l bage în seamă. Scopul este clar: să comunice publicului telespectator că actualul procuror general al României este irelevant, este inexistent, este nul. Nu i-a fost de ajuns că l-a dezbrăcat de atribuții, prin ultimul OUG, luându-i posibilitatea de a infirma actele de urmărire penală ale procurorilor din Secția specială, dacă le consideră ca fiind nelegale sau netemeinice. Dl. Toader simțea nevoia să-l și umilească. La fel a făcut binomul Toader-Dorneanu și cu președintele României: printr-o decizie a Curții care a schimbat peste noapte regimul constituțional al României, președintele a devenit un simplu notar care ar trebui să accepte propunerile de procuror general și de șef al DNA dictate de ministrul Justiției.
• De ce a anunțat că începe procedura pentru desemnarea unui nou procuror general? Pentru că dl. Toader are deja un înlocuitor și arde de nerăbdare să-l instaleze în funcție. Probabil va fi un judecător care a dat soluții bune pentru liderii PSD („har Domnului”, PSD-ul a trimis vreo 3 prezidii de partid prin sălile de judecată), ca dovadă modificarea cu dedicație din OUG care, în disprețul mult clamatului principiu al separării carierelor, va permite unui judecător să fie șeful procurorilor. Numele are mai puțină relevață, câtă vreme profilul este unul de Adina Florea - procurorul care și-a făcut un titlu de glorie din a afirma că nu este „independent”.
• De ce atâta grabă? Pentru că e pe viață și pe moarte. Pentru că Liviu Dragnea are nevoie de lovitura decisivă care să anuleze Justiția din România, altminteri toată guvernarea PSD din ultimii doi ani nu i-a folosit la nimic. Pentru a rămâne cu libertatea și cu banii, Liviu Dragnea știe că o simplă grațiere sau amnistie nu-i sunt de ajuns. E nevoie de demolarea la ras a Justiției - de la procuratură la completuri de judecată - și înlocuirea ei cu „Justiția noastră”. Celebra Secție este esența gândirii tip Antena3 care-l ghidează pe Liviu Dragnea. Cerbicia cu care Adina Florea se luptă pentru a extrage de la DNA dosarul TelDrum al lui Liviu Dragnea ne arată că Partidul și-a găsit cadrele de nădejde care să servească nouaJustiție, indiferent de cât de nebunești ar fi ordinele pe unitate. De pildă, doamna Florea spune cu gura domniei sale că are la Secție „o anchetă în curs” privindu-i pe prim-vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans și pe comisarul european pe Justiție Vera Jurova. Sigur, dacă punea mâna pe o carte, alta decât cea scrisă de dl. Toader, doamna Florea știa că nu are jurisdicție în acest caz, cei doi oficiali europeni „aparținând” de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, lucru de altfel comunicat și de CE. Dar pe doamna Florea n-o interesează farafastâcurile astea europinești. Dacă tribunalul poporului e un platou de televiziune, dânsa e procuror din popor, pentru popor. „Ancheta în curs” deschisă de Secție împotriva șefilor Europei îmi amintește de condamnarea la moarte a președintelui Statelor Unite decisă într-un tribunal al poporului și comunicată entuziast la televiziunea poporului. Sigur, se întâmpla în Coreea de Nord.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp