Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Războiul invizibil. Corespondență audio de la Paris

Atentatele de la 13 noiembrie de la Paris, revendicate de organizația teroristă Statul Islamic au produs, dincolo de durere, teamă, disperare și de toate celelalte sentimente umane stârnite de un număr atât de mare de victime, convingerea atât a publicului probabil, cât și a autorităților franceze, că s-a ajuns la un adevărat război invizibil, în care atacurile pot veni când te aștepți mai puțin și acolo unde le aștepți cel mai puțin. 

Prima comparație care îi vine oricui în minte este cea cu atentatele din luna ianuarie, tot la Paris, împotriva publicației satirice Charlie Hebdo și a unui magazin cu specific evreiesc.  

 Natura atacurilor este însă acum diferită. În ianuarie teroriștii au atacat pe de o parte libertatea de exprimare, dreptul de a te amuza inclusiv pe seama lucrurilor grave sau considerate de unii oameni sacre, drept și libertate simbolizate de caricaturiștii de la Charlie Hebdo. 

Teroriștii au atacat de asemenea evreii pentru că sunt evrei, manifestare extrem de gravă, intolerabilă, a antisemitismului substituit fără discernământ ostilității față de politica guvernului israelian în chestiunea palestiniană. 

Acum însă atentatele au fost făcute la întâmplare. Lor le-au căzut pradă tineri și bătrâni, oameni de toate religiile, de toate profesiile, omorâți numai pentru că trăiesc într-o țară care apără libertatea și drepturile fundamentale.

Extrem de semnificativ, autoritățile franceze, președintele Francois Hollande, primul său ministru Manuel Valls, au vorbit imediat despre acte de război, angajându-se să riposteze ca atare, bineînțeles în limitele legilor internaționale. Natura terorismului, trebuie să observăm, s-a schimbat. Nu mai este vorba ca în trecut despre acte izolate.

Există riscul și mai mult decât atât o certitudine aproape că au început acțiuni sistematice de război, chiar dacă este vorba despre unul asimetric.Organizația teroristă Statul Islamic benecifiază de numeroase resurse, atât umane cât și financiare. 

Numai din țările occidentale mii de oameni s-au lăsat îndoctrinați și s-au înrolat, mergând în Siria cu gând să participe la Jihad, mulți revenind în țările de origine și așteptând momentul potrivit și semnalul pentru a lovi. Statul Islamic beneficiază de fonduri imense din traficul cu petrol, cu bumbac, cu grâu care tranzitează în principal prin Turcia și prin Iordania, beneficiind și de implicarea unor bănci care au legături comerciale pe principiul că banii n-au miros, inclusiv cu bănci europene.

Autoritățile de la Paris vor fi cu siguranță obligate să își întărească lupta pe teritoriul național împotriva ucenicilor teroriști care pândesc din umbră, iar francezii vor fi nevoiți să trăiască, cel puțin o vreme, cu amenințarea atentatelor.

Principala putere regională, Turcia, cu un președinte din ce în ce mai antidemocratic, el însuși tentat tot mai mult de islamism, are o poziție ambiguă, principala ei preocupare fiind să zdrobească din fașă orice posibilă revendicare teritorială a kurzilor. Nu numai întărirea Statului Islamic în Irak și Siria, ci și criza migranților ilustrează ambiguitatea Puterii de la Ankara, care a favorizat, atunci când a dorit, exodul a sute de mii de refugiați veniți pe teritoriul său din Siria.

Printre aceștia, plecați spre Europa, se află tot felul de oameni. Ca dovadă, după atentatele de la Paris a fost găsit cel puțin un pașaport sirian, iar autoritățile de la Atena au confirmat bănuiala că posesorul său ar fi făcut parte dintre migranții care au sosit în insulele grecești. Franța și-a intensificat raidurile aeriene împotriva obiectivelor Statului Islamic din Siria, dar este greu de crezut că fără o prezență militară la sol lucrurile se vor putea schimba radical. 

Autoritățile de la Paris vor fi cu siguranță obligate să își întărească lupta pe teritoriul național împotriva ucenicilor teroriști care pândesc din umbră, iar francezii vor fi nevoiți să trăiască, cel puțin o vreme, cu amenințarea atentatelor.          

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • As adauga eu ambiguitatea grecilor,perversitatea umpluta cu ipocrizie a italienilor a caror controlori de tren se lasau coplesiti" emotional....si tot asa.
    Ce pretentii s-avem noi de la Turcia.Noi nu avem ACASA lucrurile-n ordine.
    As putea contuinua spunând ca daca Europa merge pe linia asta se va expune periculos de mult la ulterioare cârpăceli geostrategice.
    Rusia e un maestru in domeniul asta
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult