Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Războiul invizibil. Corespondență audio de la Paris

Atentatele de la 13 noiembrie de la Paris, revendicate de organizația teroristă Statul Islamic au produs, dincolo de durere, teamă, disperare și de toate celelalte sentimente umane stârnite de un număr atât de mare de victime, convingerea atât a publicului probabil, cât și a autorităților franceze, că s-a ajuns la un adevărat război invizibil, în care atacurile pot veni când te aștepți mai puțin și acolo unde le aștepți cel mai puțin. 

Prima comparație care îi vine oricui în minte este cea cu atentatele din luna ianuarie, tot la Paris, împotriva publicației satirice Charlie Hebdo și a unui magazin cu specific evreiesc.  

 Natura atacurilor este însă acum diferită. În ianuarie teroriștii au atacat pe de o parte libertatea de exprimare, dreptul de a te amuza inclusiv pe seama lucrurilor grave sau considerate de unii oameni sacre, drept și libertate simbolizate de caricaturiștii de la Charlie Hebdo. 

Teroriștii au atacat de asemenea evreii pentru că sunt evrei, manifestare extrem de gravă, intolerabilă, a antisemitismului substituit fără discernământ ostilității față de politica guvernului israelian în chestiunea palestiniană. 

Acum însă atentatele au fost făcute la întâmplare. Lor le-au căzut pradă tineri și bătrâni, oameni de toate religiile, de toate profesiile, omorâți numai pentru că trăiesc într-o țară care apără libertatea și drepturile fundamentale.

Extrem de semnificativ, autoritățile franceze, președintele Francois Hollande, primul său ministru Manuel Valls, au vorbit imediat despre acte de război, angajându-se să riposteze ca atare, bineînțeles în limitele legilor internaționale. Natura terorismului, trebuie să observăm, s-a schimbat. Nu mai este vorba ca în trecut despre acte izolate.

Există riscul și mai mult decât atât o certitudine aproape că au început acțiuni sistematice de război, chiar dacă este vorba despre unul asimetric.Organizația teroristă Statul Islamic benecifiază de numeroase resurse, atât umane cât și financiare. 

Numai din țările occidentale mii de oameni s-au lăsat îndoctrinați și s-au înrolat, mergând în Siria cu gând să participe la Jihad, mulți revenind în țările de origine și așteptând momentul potrivit și semnalul pentru a lovi. Statul Islamic beneficiază de fonduri imense din traficul cu petrol, cu bumbac, cu grâu care tranzitează în principal prin Turcia și prin Iordania, beneficiind și de implicarea unor bănci care au legături comerciale pe principiul că banii n-au miros, inclusiv cu bănci europene.

Autoritățile de la Paris vor fi cu siguranță obligate să își întărească lupta pe teritoriul național împotriva ucenicilor teroriști care pândesc din umbră, iar francezii vor fi nevoiți să trăiască, cel puțin o vreme, cu amenințarea atentatelor.

Principala putere regională, Turcia, cu un președinte din ce în ce mai antidemocratic, el însuși tentat tot mai mult de islamism, are o poziție ambiguă, principala ei preocupare fiind să zdrobească din fașă orice posibilă revendicare teritorială a kurzilor. Nu numai întărirea Statului Islamic în Irak și Siria, ci și criza migranților ilustrează ambiguitatea Puterii de la Ankara, care a favorizat, atunci când a dorit, exodul a sute de mii de refugiați veniți pe teritoriul său din Siria.

Printre aceștia, plecați spre Europa, se află tot felul de oameni. Ca dovadă, după atentatele de la Paris a fost găsit cel puțin un pașaport sirian, iar autoritățile de la Atena au confirmat bănuiala că posesorul său ar fi făcut parte dintre migranții care au sosit în insulele grecești. Franța și-a intensificat raidurile aeriene împotriva obiectivelor Statului Islamic din Siria, dar este greu de crezut că fără o prezență militară la sol lucrurile se vor putea schimba radical. 

Autoritățile de la Paris vor fi cu siguranță obligate să își întărească lupta pe teritoriul național împotriva ucenicilor teroriști care pândesc din umbră, iar francezii vor fi nevoiți să trăiască, cel puțin o vreme, cu amenințarea atentatelor.          

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • As adauga eu ambiguitatea grecilor,perversitatea umpluta cu ipocrizie a italienilor a caror controlori de tren se lasau coplesiti" emotional....si tot asa.
    Ce pretentii s-avem noi de la Turcia.Noi nu avem ACASA lucrurile-n ordine.
    As putea contuinua spunând ca daca Europa merge pe linia asta se va expune periculos de mult la ulterioare cârpăceli geostrategice.
    Rusia e un maestru in domeniul asta
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult