Riscul declarării inactivității din ianuarie 2026

foto: Profimedia

Începând cu 1 ianuarie 2026, contribuabilii care nu își depun situațiile financiare riscă să fie declarați inactivi, o măsură care poate avea consecințe negative asupra activității economice. Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), peste 462.000 de contribuabili se află în această situație, dintre care mai bine de 120.000 au obligații fiscale neachitate. Această realitate alarmantă subliniază importanța respectării obligațiilor contabile și de raportare financiară pentru a evita repercusiuni negative.

Cine este vizat de această măsură?

Conform legii 239/15.12.2026, contribuabilii care nu depun situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal sau cei care nu dispun de un cont de plăți în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului riscă să fie declarați inactivi. Această măsură are scopul de a asigura transparența în raportarea financiar contabilă, care relevă modul de respectare a legislației contabile și fiscale, precum și prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Practic, deși declararea inactivității pentru aceste cazuri este menționată ca fiind aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2026, noile reglementări nu prevăd măsuri tranzitorii pentru cazurile în care situațiile financiare anuale nu sunt depuse până la data intrării în vigoare a acestei prevederi (1 ianuarie 2026).

Pe baza principiilor juridice generale, există argumente pentru a considera că acest nou caz de inactivitate ar trebui aplicat numai pentru evenimente (în acest caz, nedepunerea situațiilor financiare anuale) care ar avea loc după 1 ianuarie 2026, astfel încât să nu reprezinte un caz de aplicare retroactivă a legislației. Totuși, acest aspect ar trebui clarificat prin măsuri tranzitorii, deoarece în alte cazuri prevăzute de aceste noi reglementări sunt prezente măsuri tranzitorii specifice (de exemplu, în ceea ce privește prevederile privind dizolvarea societăților care au fost deja declarate inactive până la data intrării în vigoare a acestei legi).

Așadar, în absența unor măsuri tranzitorii clare, nu este exclus ca autoritățile fiscale să adopte o interpretare diferită și să aplice sancțiunea inactivității începând cu 1 ianuarie 2026, pentru societățile care nu au depus până în acest moment situațiile financiare aferente anului financiar 2024 sau cele aferente anilor financiari anteriori.

Consecințele declarării inactivității

Declararea inactivității vine cu o serie de consecințe severe. Contribuabilii care continuă să desfășoare activități economice în această perioadă sunt obligați să plătească impozitele, taxele și contribuțiile sociale, dar nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate.

De asemenea, beneficiarii care achiziționează bunuri și servicii de la contribuabili declarați inactivi nu pot deduce cheltuielile și taxa pe valoarea adăugată aferente acestor achiziții, cu excepția cazurilor specifice, cum ar fi executarea silită sau falimentul. Această restricție poate afecta grav relațiile comerciale și fluxurile de afaceri, de achiziții și de vânzări.

Un alt efect semnificativ al stării de inactivitate este înscrierea acesteia în cazierul fiscal al persoanei juridice sau al entității fără personalitate juridică, precum și al reprezentanților legali sau al reprezentanților desemnați ai acesteia. Aceasta poate afecta reputația comercială și poate îngreuna accesul la finanțare sau parteneriate viitoare. De asemenea, informațiile și faptele înscrise în cazierul fiscal impactează încadrarea de către autoritățile fiscale în clasele de risc fiscal.

Consecințele economice ale declarării inactivității fiscale sunt semnificative și pot provoca dificultăți practice în activitatea operațională a societăților. Îngreunarea fluxurilor comerciale de achiziții și vânzări, precum și complexitatea raportărilor fiscale din România în perioada de inactivitate și imediat după reactivare, pot pune o presiune suplimentară pe departamentele financiare deja împovărate de schimbările legislative frecvente. Procedura de reactivare este, de asemenea, complexă și de durată, ceea ce dezavantajează și mai mult contribuabilii aflați în această situație.

Recomandări pentru contribuabili

Având în vedere riscurile fiscale semnificative și consecințele negative economice, este esențial ca fiecare contribuabil care este supus acestui risc de inactivitate, să regândească procesele interne care au impact asupra pregătirii situațiilor financiare anuale și să aloce resursele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare financiară restante și pentru a evita eventuale întârzieri pentru perioadele viitoare.

Specific, în cazul societăților care istoric au experimentat întârzieri în depunerea situațiilor financiare anuale, se recomandă o abordare strategică și bine organizată a procesului de închidere anuală și coordonarea, acolo unde este cazul, cu auditorul extern.

Între acțiunile considerate relevante este de menționat în primul rând asigurarea resurselor necesare, incluzând o echipă responsabilă pentru raportarea anuală, care să fie bine informată și să aibă experiență în gestionarea acestor procese. Această echipă ar trebui să colaboreze strâns și să aibă sprijinul celorlalte departamente, pentru a asigura coerența și acuratețea datelor, dar și disponibilitatea acestora în timp util. O altă componentă o reprezintă automatizarea proceselor: utilizarea softurilor de contabilitate și raportare cât mai bine adaptate pentru cerințele de raportare statutară poate facilita colectarea și organizarea datelor.

Așadar, creșterea impactului nedepunerii la timp a situațiilor financiare anuale poate reprezenta o oportunitate de analiză internă și repoziționare strategică, pentru a asigura un proces de raportare cât mai eficient.

A contribuit Ana-Maria Nițu, Senior Manager, Global Compliance and Reporting, EY România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp