Paolo Zampolli, vorbind la telefon „pe speaker” cu președintele Nicușor Dan (Foto: George Călin/ Inquam Photos)
Președintele Nicușor Dan m-a făcut să simt două lucruri dintr-un foc, ca la reducerile de tigăi cu înveliș de teflon care vin cu bonusul de cancer: rușine și o durere cumplită.
Rușine când l-am văzut grăbindu-se să-l sune înapoi pe Paolo Zampolli, trimisul special al lui Donald Trump prin lume să inaugureze parcuri, la niciun minut după apel, deși se afla la Chișinău, într-o vizită oficială. A urmat o conversație care mi-a amintit inevitabil de „Tăntălăul și Gogomanul”: doi oameni atât de încântați unul de celălalt, jucându-și scena pentru noi, prostimea. Și spun asta nu pentru că, Doamne ferește, președintele României n-ar trebui să vorbească cu reprezentanții administrației americane, ci pentru imaginea libidinos de fanariotă a acestei grabe: cineva de la Țarigradul yankeu scoate telefonul în fața camerelor ca să arate că îl poate suna pe președintele țării mele, iar Nicușor se grăbește să-i confirme demonstrația aproape instantaneu.
Durerea a venit câteva ore mai târziu, când același Nicușor Dan a vorbit despre Lucian Pahonțu. Am avut îndrăzneala nebunească, pentru o clipă, să cred că aud din gura președintelui nostru ceea ce România așteaptă de la Revoluție încoace: „Orice persoană care a participat la reprimarea Revoluției sau Mineriadei nu are ce să caute într-o funcție înaltă în stat.” Apoi a venit sentința tribunalului unui singur om: „Pahonțu nu e în această situație.” În clipa aceea am auzit ceva strigând în mine, am simțit că-mi plesnește ceva pe dinăuntru și m-am gândit că Nicușor Dan tocmai mi-a scurtat viața. Nu știu cu cât, dar sigur nu mi-a prelungit-o.
Au trecut aproape 37 de ani de când niște nebuni de români au ieșit în stradă și au murit pentru libertatea noastră. Cât de liberi am ajuns între timp, să judece fiecare cu mintea lui. Știu însă un lucru pe cât de groaznic, pe atât de adevărat. Statul a rămas în mâinile oamenilor sistemului comunist. Ceaușescu a căzut, dar sistemul a supraviețuit, iar securiștii și comuniștii lui au înțeles ceva ce revoluționarii, în naivitatea lor teribilă, nu aveau cum să prevadă atunci: dictatorul putea fi sacrificat, dar puterea trebuia păstrată pentru ei, pentru ai lor și, dacă s-ar putea, până la sfârșitul timpului.
Iar dacă sistemul acesta ar avea nevoie de un chip, pentru mine ar fi chipul lui Lucian Pahonțu. Nu pentru că ar fi singurul, dimpotrivă. În spatele lui sunt mii de Pahonți, mici dumnezei securiști care nu au nevoie de votul nimănui ca să existe. Și nici măcar pe Pahonțu nu-l vedem. Nu apare public, nu vorbește, nu candidează. Pur și simplu rămâne, îmbălsămat în funcție și îndestulat de stat.
În Pahonțu se întâlnesc două Românii: cea din decembrie 1989 și cea de astăzi. Pahonțu era ofițer al Trupelor de Securitate și se afla, pe 21 decembrie 1989, la Intercontinental, acolo unde forțele regimului îi reprimau pe românii ieșiți în stradă. Astăzi, același om conduce serviciul care îl păzește pe președintele României. Asta este fișa postului. În imaginarul puterii românești, Pahonțu seamănă însă mai degrabă cu un J. Edgar Hoover: omul care rămâne în timp ce președinții se schimbă și despre care puterea pare să creadă că știe prea multe ca să poată fi vreodată dispensabil.
Aici se vede diferența până la cer. Nicușor Dan a fost, cât de cât, ales. Pahonții nu-și bat capul să candideze. Ei sunt stăpâni. De 37 de ani se poartă ca și cum România li s-ar cuveni, ca pe o pradă câștigată în decembrie 1989, când ei aveau armele, iar românii ieșiseră în stradă cu mâinile goale. Revoluționarii au murit pentru libertate, dar oamenii sistemului au păstrat statul. Pahonțu și Pahonții din instituțiile statului traversează mandatele. Nicușor este șeful sistemului pentru câțiva ani. Pahonțu este statul securist pur-sânge.
Vorba românului, unde dai și unde crapă. Fără să-și dea seama, Nicușor Dan a redeschis Revoluția, că tot crede domnul președinte că nu se mai află nimic. Așa că mulțumesc, domnule președinte!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Păi și ceilalți zeci de mii de securiști?
Au dispărut în neant?
Câtă naivitate.
Eu îmi pun o singură întrebare: de ce a durat aproape 37 de ani ca Pahonțu să fie arătat cu degetul?
Întrebarea corectă ar fi: cât va mai dura până reușim să- i scoatem din peisajul politic pe acești pungași? Personal, cred că nu mai apuc să văd acele vremuri...
„Altul mai bun în oferta de candidați la Cotroceni” nu are cum să apară din simplul motiv că cei care ne conduc nu vor permite în veci așa ceva. Poate că am rămas blocat în visele tinereții, devenite între timp iluzii, dar uitați-vă cu mai multă atenție la „calapodul” tuturor alegerilor post-decembriste. Ni se tot pune în față varianta „răului mai mic” și ni se arată mereu pisica neagră. Iar când „boborul” are alte opțiuni, vin cățeii de la Curtea Constituțională și anulează scrutinul.
Ne-am „procopsit” cu Nicușor Dan președinte și e cazul să ne întrebăm de ce. E inutil să ne dăm cu tesla în testicule și să ne exprimăm regretul că l-am votat dacă nu avem atitudine…
Când dormim în continuare liniștiți, fără se ne deranjeze trompetele și tromboanele în care suflă băieții sistemului, nu putem avea pretenții democratice. Drobul de sare deja ne-a căzut în cap și cucuiul e cât Himalaya. „Cancerul” nu se vindecă cu comprese reci sau frecții la piciorul de lemn. E necesară o „operație” pe viu, fără anestezie și fără bisturiu: un bocanc tras cu fermitate în dosul celor care încă mai cred că ne pot minți la nesfârșit.
Problema e că la viitoarele alegeri „meniul” va fi același. „Bucătarii” acestei tranziții (care durează de aproape 4 decenii!) nu știu să „gătească” altceva decât „minciunele” și au clienți cu duiumul. Fiecare cu „porția” sa, că de-aia tot „negociază” numele viitorului premier. Cine încă mai crede că o fac pentru binele țării e un fraier incurabil…
Când în „târguielile” pentru un guvern stabil Grindeanu se crede pe cai mari, ce să mai spui? Nea Sorin a uitat că a fost demis de la „premierat” chiar de partidul care l-a „uns” în funcție. Oricum s-ar termina „medierea” lui Nicușor, există promisiuni că la sfârșitul acestei săptămâni vom avea (în sfârșit!) un premier „independent”. Nici să nu ne treacă prin cap ideea că vom avea în fruntea guvernului încă o marionetă.
Vom avea la șefia ministerelor un „tehnocrat” bine înfipt în funcție, „pregătit” să încaseze toate eșecurile guvernării. Așa să ne ajute Dumnezeu. Amin!
-30 august 2026-
Astea erau opțiunile???????????????????
Pe de altă parte, Nicușor părea destul de ok, crescut în lupta cu mafia imobiliară, cu aer reformist, om de bază al societății civile... Nici naiba nu se gândea că o să deraieze atât de lamentabil. Ai zice că băieții deștepți i-au schimbat firmware-ul, cu o versiune total diferită.
Un anume Zampolli, fost agent de modeling italo-american, cu antecedente încurcate, inclusiv în relații cu Epstein și vechi amic al lui Trump, vorbește dintr-un parc, pe speaker, alături de nea Băluță, cu președintele României. Nu s-a mai văzut așa ceva până acum. Cu toate păcatele lor, prezidenții anteriori n-au căzut atât de jos, public, ca acest pupintrumpist caraghios Nicușor.
Tânjind după o minimă validare a administrației Trump, ahtiat după o vizită în Biroul Oval, Nicușor e în stare de orice umilire. E o belea pentru România!
Aici, e detestat și batjocorit. Se uită la Trump ca după o gură salvatoare de oxigen.
„Pahonțu nu e în această situație.”zise MATEMATICIANUL ,in gura mare la Chisinau,fara sa-i fie rusine de Maia Sandu,care-i da lectii de democratie.
Printre oportuniștii din decembrie '89 s-au numărat și securiștii.
Unii folosindu-se de "informațiile speciale" pentru a dezvolta afaceri bănoase.
Alții, mai comozi, s-au mulțumit cu sinecuri în noile Servicii..
De câte ori trec pe la mormântul al lor mei, văd în apropiere crucile eroilor de la Revoluție și-mi reprim cu greu pornirea de-a-i întreba ce cred acum pe cei care vin la ei cu o floare și-o lumânare..
Vorba lui Nicușor "Atât s-a putut".. Pe bune..?
Dar asta nu-nseamnă că noi nu ne putem relaxa puțin și duminica asta.
Că până și nea Nicu o făcea. Asta până s-o-ncurce, rău de tot, cu societatea aia multilateral de-de-dezvoltată..
Părea de treabă până să dea de gustul puterii.
Un băiat din Scornicești care-a uitat însă de bunul simț și de cei 7 ani de-acasă..
Un mic video cu imagini mai de la-nceput :
- "Ceaușescu altfel"
https://www.youtube.com/watch?v=OwROP5KFVxg
Eliminarea adversarilor politici, cultul personalității, cenzura, restrângerea drepturilor..etc și te trezești dictator..
Așa e când sunt prea mult băgați în seamă, în loc să fie stârpiți de mici..
Încă nu-mi dau seama cum a reușit să mă fenteze la vot.