Paolo Zampolli, vorbind la telefon „pe speaker” cu președintele Nicușor Dan (Foto: George Călin/ Inquam Photos)
Președintele Nicușor Dan m-a făcut să simt două lucruri dintr-un foc, ca la reducerile de tigăi cu înveliș de teflon care vin cu bonusul de cancer: rușine și o durere cumplită.
Rușine când l-am văzut grăbindu-se să-l sune înapoi pe Paolo Zampolli, trimisul special al lui Donald Trump prin lume să inaugureze parcuri, la niciun minut după apel, deși se afla la Chișinău, într-o vizită oficială. A urmat o conversație care mi-a amintit inevitabil de „Tăntălăul și Gogomanul”: doi oameni atât de încântați unul de celălalt, jucându-și scena pentru noi, prostimea. Și spun asta nu pentru că, Doamne ferește, președintele României n-ar trebui să vorbească cu reprezentanții administrației americane, ci pentru imaginea libidinos de fanariotă a acestei grabe: cineva de la Țarigradul yankeu scoate telefonul în fața camerelor ca să arate că îl poate suna pe președintele țării mele, iar Nicușor se grăbește să-i confirme demonstrația aproape instantaneu.
Durerea a venit câteva ore mai târziu, când același Nicușor Dan a vorbit despre Lucian Pahonțu. Am avut îndrăzneala nebunească, pentru o clipă, să cred că aud din gura președintelui nostru ceea ce România așteaptă de la Revoluție încoace: „Orice persoană care a participat la reprimarea Revoluției sau Mineriadei nu are ce să caute într-o funcție înaltă în stat.” Apoi a venit sentința tribunalului unui singur om: „Pahonțu nu e în această situație.” În clipa aceea am auzit ceva strigând în mine, am simțit că-mi plesnește ceva pe dinăuntru și m-am gândit că Nicușor Dan tocmai mi-a scurtat viața. Nu știu cu cât, dar sigur nu mi-a prelungit-o.
Au trecut aproape 37 de ani de când niște nebuni de români au ieșit în stradă și au murit pentru libertatea noastră. Cât de liberi am ajuns între timp, să judece fiecare cu mintea lui. Știu însă un lucru pe cât de groaznic, pe atât de adevărat. Statul a rămas în mâinile oamenilor sistemului comunist. Ceaușescu a căzut, dar sistemul a supraviețuit, iar securiștii și comuniștii lui au înțeles ceva ce revoluționarii, în naivitatea lor teribilă, nu aveau cum să prevadă atunci: dictatorul putea fi sacrificat, dar puterea trebuia păstrată pentru ei, pentru ai lor și, dacă s-ar putea, până la sfârșitul timpului.
Iar dacă sistemul acesta ar avea nevoie de un chip, pentru mine ar fi chipul lui Lucian Pahonțu. Nu pentru că ar fi singurul, dimpotrivă. În spatele lui sunt mii de Pahonți, mici dumnezei securiști care nu au nevoie de votul nimănui ca să existe. Și nici măcar pe Pahonțu nu-l vedem. Nu apare public, nu vorbește, nu candidează. Pur și simplu rămâne, îmbălsămat în funcție și îndestulat de stat.
În Pahonțu se întâlnesc două Românii: cea din decembrie 1989 și cea de astăzi. Pahonțu era ofițer al Trupelor de Securitate și se afla, pe 21 decembrie 1989, la Intercontinental, acolo unde forțele regimului îi reprimau pe românii ieșiți în stradă. Astăzi, același om conduce serviciul care îl păzește pe președintele României. Asta este fișa postului. În imaginarul puterii românești, Pahonțu seamănă însă mai degrabă cu un J. Edgar Hoover: omul care rămâne în timp ce președinții se schimbă și despre care puterea pare să creadă că știe prea multe ca să poată fi vreodată dispensabil.
Aici se vede diferența până la cer. Nicușor Dan a fost, cât de cât, ales. Pahonții nu-și bat capul să candideze. Ei sunt stăpâni. De 37 de ani se poartă ca și cum România li s-ar cuveni, ca pe o pradă câștigată în decembrie 1989, când ei aveau armele, iar românii ieșiseră în stradă cu mâinile goale. Revoluționarii au murit pentru libertate, dar oamenii sistemului au păstrat statul. Pahonțu și Pahonții din instituțiile statului traversează mandatele. Nicușor este șeful sistemului pentru câțiva ani. Pahonțu este statul securist pur-sânge.
Vorba românului, unde dai și unde crapă. Fără să-și dea seama, Nicușor Dan a redeschis Revoluția, că tot crede domnul președinte că nu se mai află nimic. Așa că mulțumesc, domnule președinte!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp




Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.