Ion-Constantin Șolga

A urmat o conversație care mi-a amintit inevitabil de „Tăntălăul și Gogomanul”: doi oameni atât de încântați unul de celălalt, jucându-și scena pentru noi, prostimea. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

România a devenit un tărâm al nimănui, neiubit, cu mirosul tristeții și al lucrurilor lăsate de izbeliște. Oamenii ei au fiecare mirosul lui. Unii miros a merdenele, alții a croissante, iar unii au prins chiar mirosul țării. Sunt și cei care emană efluvii de disperare sau lehamite, de nepăsare sau revoltă, dar există, din fericire, și mirosul bunătății, al speranței și al încăpățânării de a merge mai departe. foto: Profimedia

PSD a devenit partidul prezidențial al lui Nicușor Dan. În urmă cu doar câțiva ani, ideea aceasta ar fi părut absurdă. Astăzi însă, este probabil cea mai corectă descriere a modului în care funcționează puterea în România.

Mama mea a lucrat timp de peste treizeci de ani în șantierul naval din Drobeta-Turnu Severin, într-un mediu de muncă dur, solicitant fizic, marcat de riscuri. foto: Profimedia

Recent, am văzut cum frica a început din nou să fie alimentată în spațiul public. Sute de tineri s-au adunat în Piața Universității pentru a protesta împotriva unuia dintre candidați, scandând lozinci precum „Ne-ați furat pe toți cu campania de boți” și „Putin nu uita, România nu-i a ta”. Este dreptul lor să-și exprime nemulțumirile, dar ne putem întreba: ce anume a alimentat această reacție? Este acesta drumul pe care vrem să mergem? ( Câteva sute de persoane protestează față de candidatul Călin Georgescu in Piata Universității din București, 25 noiembrie 2024. Inquam Photos / Octav Ganea)

Iar mesajul? Ei bine, când l-am citit, am simțit cum fac diabet pe loc de la atâta dulcegărie. Nu doar că nu sunt o persoană matinală, dar nici genul care apreciază astfel de cuvinte la primele ore ale dimineții. (Foto: Profimedia)

Am avut ocazia să ascult mărturiile unor elevi care mi-au povestit despre experiențele lor din această școală. „Eu sunt Dumnezeul vostru. Vă las repetenți dacă vreau” – acesta era limbajul obișnuit al unui profesor. În loc să fie un exemplu și un mentor pentru copii, profesorul își folosea poziția pentru a-i teroriza și pentru a menține un control bazat pe frică. Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Femeile au demonstrat că nu sunt doar votanți, ci și lideri eficienți și vizionari. Alegerile din diverse țări arată că electoratul este din ce în ce mai deschis să sprijine candidaturi feminine, recunoscând calitățile și perspectivele unice pe care acestea le aduc. Foto: Afp / Zuma Press / Profimedia

Reîntors la vapor aud că pâinea, din proviziile primite de la americani, este expirată. Sunt în Long Beach, Los Angeles, California, U.S.A., și mă simt ca în România. Toți înșală pe toți sau cel puțin încearcă. (Foto: Getty Images)

A fost prima dată când am simțit că mi-au explodat sinapsele. Și asta pentru că am început să gândesc și să pricep ce se preda la școală, găseam răspunsuri și puneam întrebări. Din cel mai prost copil din curtea școlii, am ajuns preferatul profesorilor și dușmanul colegilor, iar din ultima bancă de pe rândul de lângă geam m-au mutat în prima bancă de pe rândul din mijloc. (Foto: Arne Trautmann / Panthermedia / Profimedia)