Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Semafor tricolor, lasă România-n zbor!

„Cum să-i dați amendă? Dumneavoastră știți cine e acest om? Cum amendați oamenii așa, fără să știți cine sunt?”.

Milițianul se uită lung la criticul Ion. Ar intra puțin în individul ăsta negricios, cu ochi jucăuși, dar vechimea în slujbă l-a înțelepțit, știe că nu știi niciodată dacă nu cumva ai de-a face cu un ștab sau un văr de-al lui. Așa că se uită la buletinul scos cu greu de amicul bine însiropat al criticului Ion și meditează.

„Este unul dintre cei mai mari poeți ai României”, se avântă criticul Ion. „Tovarășul Dumitru a luat de două ori premiul de Stat și premiul Partidului, pe capitală! E simbolist, urmașul lui Bacovia. L-ați învățat la școală, tovarășe milițian! Cum să-l amendați? Ce mare infracțiune a comis, că a trecut pe roșu?! Nici nu vă închipuiți ce poem minunat poate să scrie tovarășul Dumitru despre culorile semaforului, după această întîmplare! Ce ziceți, de pildă, să fie albastru în loc de verde, ca să fie semaforul cum e tricolorul? ”. 

Criticul Ion vorbește ca un om cu carte multă. Pe milițian îl trece un ușor fior de respect. Așa că acceptă dialogul: „Păi, nu cred că ar fi bine, verdele e de bine, albastru înseamnă că situația e albastră...”.

„Corect, foarte corect, bravo! De aceea, tovarășul simbolist Dumitru va pune albastrul sus pe semafor, ca în tricolor, unde albastrul e la lance, pe urmă galben, și jos roșu. Albastrul e, deci, de rău, stai pe loc, că altfel e albastră, galbenul e cum era, și roșul e culoarea Partidului nostru, ceea ce înseamnă că totul se poate, e libertate! Este că e mai bun decît verdele, culoarea legionarilor?”.

Amicul simbolist abia se mai ține pe picioare, încearcă să zică ceva, dar e dificil. Milițianul se scutură din mrejele criticului Ion: „Bine, dar de ce circulă tovarășul poet în stare de ebrietate?”. Criticul Ion ridică ochii spre cerul care se uită la ei: „Pentru că, la poeți, asta e sarcină de serviciu. Trebuie să bea în fiecare zi, dar numai după apusul soarelui, cum făceau strămoșii noștri romani, ca să producă poezii nemuritoare. Secția de poezie a Uniunii Scriitorilor are prevăzut buget ca să-i alimenteze cu băutură”.

Milițianul pare zdruncinat de lucrurile nebănuite pe care le află. Își dă cascheta pe ceafă: „Da la scriitorii care scriu romane, le dă și lor un vin, o țuică, Uniunea Scriitorilor? Exemplu, la Marin Preda, cînd a murit, i-au dat de băut?”.

„Bineînțeles că i-au dat, că era Marin Preda. Partidul Comunist le dă de toate scriitorilor, nu numai băutură. Le dă vile de creație, la munte și la mare, au restaurantul lor, al Uniunii Scriitorilor, cu prețuri speciale, și de la Fondul Literar pot să ia zeci și sute de mii de lei pe o carte, ba chiar în avans, cînd au de gînd s-o scrie. Nu ca regimul burghezo-moșieresc, care nu le dădea nimic. Dar beau ei și pe vremea aia, pe banii lor. Sau le făceau alții cinste. Caragiale, de-o pildă, era mare băutor de bere, a deschis vreo trei berării, aci, la Gambrinus, a fost patron, mai și făcea pe chelnerul, își punea șorțul și servea mușteriii. Cu bere de Coroană, pînă a dat faliment. Fiu-său, craiul Matei, se ținea cu lichioruri, ca femeile. Tristan Tzara a ajuns celebru la Paris și cu dadaismul, da și cu whiskyul, îl bea cu halba, amestecat cu vin dulce. Cînd Bacovia, înaintașul marelui nostru simbolist, scria plouă, plouă, plouă, vreme de beție, și s-asculți pustiul, ce melancolie, chiar era beat criță. Pe sărmanul poet Șt. O. Iosif, prietenii îl păzeau căutîndu-i sticlele pe care le ascundea prin casă. Dar și Labiș, deși trăia în socialism, și n-avea necazuri și lipsuri, mirosea a băutură de dimineață pînă seara, pentru că alcoolul era pentru el energia vie a creației.

Deci, ca să înțelegeți, dumneavoastră vreți să-l sancționați pe marele nostru poet în vreme ce el muncește, tocmai pentru că muncește. Vă dați seama ce rău imens puteți face literaturii române? ”.

După încă 5 minute de schimb de idei cu criticul Ion, milițianul bagă carnetul de amenzi în buzunar. Criticul Ion îl ridică pe amic de unde se așezase, pe bordură, îl ia de subsuori ca pe un mare rănit de război și fac câțiva pași. În clipa aceea, milițianul e străbătut de o revelație fulgerătoare și zice după criticul Ion: „Stați puțin, tovarășu! Dar matale cine sînteți?”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult