„Binele nu face zgomot și zgomotul nu face bine. E o frază care m-a urmărit. Mult timp am crezut că atunci când faci bine e suficient că îl faci și că nu trebuie vorbit despre asta. Dar în ultimul timp, și anul ăsta în special, am înțeles că a face bine e la fel de important cu a vorbi despre ceea ce faci.”. O spune unul dintre cei mai vechi oameni din industria binelui. Organizația pe care o conduce a investit în proiectele sociale din țară peste 30 de milioane de euro.

- E prima dată când donezi? - Da. Am venit să donez pentru mami. (Foto și video: Alexandra Pandrea)

„Serviciile sociale, în special serviciile de îngrijire la domiciliu, sunt vitale. Și nu sunt vorbe mari, înseamnă diferența între viață și moarte mulți dintre bătrâni. Din păcate, e în continuare o mare lipsă. Deși în România, ca peste tot, îmbătrânirea populației e accelerată, totuși serviciile pentru bătrâni sunt foarte, foarte deficitare”, spune Ionuț Chiriță.

„Unii se plâng: am stat două ore în trafic astăzi. Pe bune? Am îngropat trei copii săptămâna asta... Trebuie să alegi lucrurile pentru care îți pasă. Trebuie să alegi lucrurile pentru care te întristezi, lucrurile pentru care te deprimi.” (Foto. Alexamdra Pandrea)

Finanțare totală de 2,3 milioane de lei, alocată prin programul național „Connecting for Good”

„O familie trăia un coteț de porci, cineva le-a dat voie să stea acolo, în spatele unei curți, și-au îndreptat puțin pereții, și-au pus un pat și un dulap. Acolo, în 11 metri pătrați, trăiau soțul și soția și cei doi copii. Altă familie stătea într-un beci cu bebelușul de șase luni în frig și în igrasie. Aveam o altă familie care trăia cu doi copii într-o cameră de 10 metri pătrați, într-un bloc care nu avea baie, nu avea nimic”.

În tot acest timp, Erica s-a adaptat acasă, iar o pătură mică și o pernă sunt reperele ei de siguranță. Are propriul dulap cu medicamente și accesorii și o dietă specială, semilichidă. Mănâncă legume piure, orez, quinoa, carne de vită și de curcan pasată și brânză calcică. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Niciodată, un copil nu este vulnerabil într-un singur fel, au văzut cei care lucrează la Fundația World Vision: sărăcia merge mână în mână cu excluziunea, se amestecă cu lipsa accesului la educație, ajunge să se traducă în probleme de sănătate și probleme de dezvoltare care adâncesc prăpastia între copil și lume.

„Tati, să îmi scot ochelarii ca să fac poza?” Îl ia de după gât și zâmbește în fața camerei fotoreporterului. Pe fața copilei de opt ani se citesc dragostea și mândria.(Foto și video: Alexandra Pandrea)