Există, în spațiul public românesc, o problemă serioasă legată de modul în care funcționează autoritatea intelectuală. Într-o masă de oameni cu anumite pretenții de viață și educație coexistă o categorie numeroasă de analfabeți înalt funcționali: persoane care au trecut prin școală, au diplome, folosesc uneori un limbaj pretențios, dar nu exercită în mod real gândirea critică. Mecanismul este simplu: aud că cineva are titluri academice și un discurs elaborat și îl creditează automat, indiferent de conținutul efectiv al ideilor exprimate. foto: Profimedia

Cu alte cuvinte formularea clară a concluziei, rezultatului, situaţiei care este supusă analizei. Fie că este sub forma „ceea ce am calculat în această problemă reprezintă o distanţă rezonabilă între două puncte de pe hartă”, fie ca „X s-a uitat urȃt la mine deci mă urăşte şi se pregăteşte să mă sape”, fie că „dacă nu curăţ casa prin toate cotloanele musafirii îşi vor forma o părere oribilă despre mine” (o să păstrez aceste trei exemple şi pentru etapele următoare). Foto: Wavebreak / Profimedia

Gândirea rațională este lentă, iar gândirea nerațională este super rapidă.

Fenomenul pare că se suprapune şi demografic pe criza vârstei de mijloc pentru că, în mod total atipic, valul demisiilor are amploare maximă la angajaţi cu vârste între 30 şi 45 de ani. Cum ziceam, pandemie de midlife crisis. (Foto: Getty Images)