„La ce ne folosește o limbă dispărută?” Repetată generații la rândul, întrebarea nu doar că a împins latina la marginea sistemului de educație, dar a inhibat în cele mai multe cazuri minima curiozitate de a-i afla un răspuns. Adevărul e că nu poți să ceri acum o pâine în latină, nu poți să faci în latină nici client service, nici reel-uri pe Insta, cât despre manualul de instrucțiuni al civilizației noastre, acesta a fost tradus cu secole înainte în limbile pe care le vorbim astăzi de învățați cărora nu le mai știm numele. Dar care știau latina și greaca veche.

Slab ca o lamă, ușor gârbovit, cu mâini neverosimil de lungi și un aer de aparentă absență melancolică, I Fischer era omul cu cea mai acută percepție a realității din câți am cunoscut vreodată.

E mai bătrânică decât tine când te decizi s-o iei în sfârșit acasă. Idila voastră nu te-a convins neapărat, dar afli de ici, de colo că e de bonton însoțirea cu una ca ea: puțin cam mofturoasă, pretențioasă, dificilă, dar de familie bună, veche, cu rude ilustre, o cunoaște toată elita lumii, are o coafură așa chic-vintage, cu cosițe și fibule, e mereu îmbrăcată în rochii maxi, poate puțin prea vaporoase pentru vârsta ei. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)