Monica Niculescu a chinuit-o pe Rybáriková până când a biruit-o, așa cum i-a făcut și Sharapovei, cu dreapta ei tăiată care sare în tine ca șarpele din iarbă, cu scurte puse exact când și unde e nevoie, cu recuperări și loburi scoțătoare din minți. Tenisul se poate juca și altfel decât bum-bum pe dreapta și pe rever, să vedem cine cade primul. Or, lucrul ăsta nu cred că Sharapova îl va înțelege cu adevărat nici după ce studiază înregistrarea înfrângerii ei cu Monica, cum a declarat că are de gând, căci nu știe ce i s-a întâmplat! Îi spun eu: Monica nu i-a dat ritm, n-a lovit o minge după alta la fel, i-a pus mereu prea multe probleme de rezolvat simultan. A silit tancul să patineze într-un program de figuri libere!
Vă mărturisesc că fiecare înfrângere încasată de țopârlanca umflată în pipotă Ostapenko (și-a făcut și acum numărul, jignind prostește arbitrul), sunt și eu om, mă bucură. Cu atât mai mult mi-a crescut inima văzând ce corecție meseriașă, rece și strivitoare i-a aplicat Buzz a noastră. A fost întâlnirea a două destine: Mihaela Buzărnescu a avut până de curând, la 29 de ani, în ciuda talentului și muncii susținute, din pricina accidentărilor nenumărate și neșansei, un parcurs în tenis mult sub valoarea pe care, iată, e capabilă s-o arate. Răzgâiata Ostapenko a cunoscut gloria câștigării Roland Garrosului la 20 de ani, mulțumită conjuncturii și norocului - o victorie cu care nu face decât să se spele pe cap. Am sentimentul că în lumea asta se mai face și dreptate, e adevărat, la Doha, nu în România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp